Scrisoare din Hong Kong pentru Bibi

Dragele mele,
Vă scriu azi... mai altfel. Să mă explic, zic.
De când am devenit mămică privesc lumea... să zicem, cel puțin altfel, cu alți ochi.
În ciuda problemuțelor pe care le-am avut cu Ana, sunt o optimistă incurabilă. Zic problemuțe pentru că am avut un pic de tras cu Ana în primul an: îmi vomita toată mâncarea, indiferent ce îi dădeam, pâna la un an și. Dar vomitat cu stări de letargie și tot tacâmul... nici nu vreau să-mi amintesc. Sistemul ei digestiv nu era pregătit să accepte mâncare solidă, am înțeles asta târziu. Mulțumesc lui Dumnezeu că am avut sân și am alăptat-o în continuare, așa încât după un an și ceva am intrat și noi în "normalitate". Sistemul imunitar era slabit, în consecință, așa că eram în fiecare lună la doctor: viroze, roseole, you name it!

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!