Bradul de Crăciun

Anul ăsta e primul an în care nu o să fac bradul în ajunul Crăciunului. L-am făcut deja, spunându-mi că astfel o să mă bucur de el mai mult. Parcă o şi aud însă pe bunica mea: “Cine-o mai fi văzut aşa ceva, bradul se face în ajun!”. Aşa e, buni, însă vrând-nevrând începem să preluăm din obiceiurile oamenilor printre care trăim.

Ştiu că avem mai mereu tendinţa să ne plângem de România. Nu zic, sunt multe de făcut, însă sunt şi atâtea lucruri bune! Şi există atât de multe ţări în care viaţa e mult, mult mai grea. Nu o voi repeta niciodată suficient, dar după ce citeşti Zmeiele din Kabul o să plângi de fericire că te-ai născut în România.

Un lucru pe care-l port mereu cu mine, de sărbători, oriunde aş fi, sunt colindele. Poate părea banal, poate părea uşor depăşit, mai ales că acum în România urlă Hruşcă din toate boxele pieţelor autohtone. Dar nu-i vina lui, până la ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.