Bradul de Crăciun

Anul ăsta e primul an în care nu o să fac bradul în ajunul Crăciunului. L-am făcut deja, spunându-mi că astfel o să mă bucur de el mai mult. Parcă o şi aud însă pe bunica mea: “Cine-o mai fi văzut aşa ceva, bradul se face în ajun!”. Aşa e, buni, însă vrând-nevrând începem să preluăm din obiceiurile oamenilor printre care trăim.

Ştiu că avem mai mereu tendinţa să ne plângem de România. Nu zic, sunt multe de făcut, însă sunt şi atâtea lucruri bune! Şi există atât de multe ţări în care viaţa e mult, mult mai grea. Nu o voi repeta niciodată suficient, dar după ce citeşti Zmeiele din Kabul o să plângi de fericire că te-ai născut în România.

Un lucru pe care-l port mereu cu mine, de sărbători, oriunde aş fi, sunt colindele. Poate părea banal, poate părea uşor depăşit, mai ales că acum în România urlă Hruşcă din toate boxele pieţelor autohtone. Dar nu-i vina lui, până la urmă. Şi îmi aduc aminte mai ales de colindat, de cât de bucuroşi ne întorceam cu nuci, mere şi ce mai primeam. Niciun cadou de Crăciun nu se putea compara cu ele. Şi cât mai mulţi copii ar trebui să cunoască o asemenea bucurie, oricât de mult s-ar schimba sărbătorile sau modul nostru de a le petrece.

Am tendinţa să caut mereu lucrurile bune pe care ni le oferă România, dar astăzi nu pot să nu vorbesc şi despre ceva negativ. Oameni buni, că nu avem sistem de sănătate, o ştim cu toţii. Că de fiecare dată când trebuie să mergem la medic ne ia groaza, ştim prea bine, iar. Dar când de mic, de la câteva luni, faci transfuzii de sânge şi alte proceduri cumplit de dureroase, viaţă parcă e prea crudă. Ştiu că aţi auzit-o de n ori, ştiu bine că sunteţi bombardaţi de strigăte de ajutor tot timpul. De ce l-aţi ajuta pe acest băieţel? Nu pentru că-s sărbătorile în curând. Nu, în niciun caz. Însă dacă suferinţa unui copil nu ne mai doare, dacă nu simţim nevoia să întindem mana şi să îl mângâiem pe Bibi spunându-i “Va fi bine!” atunci ne-am pierdut cu totul, undeva între momentul în care cântam colinde cu ceilalţi copii printre nămeţi şi dimineaţa asta de luni în care am deschis cu toţii calculatoarele şi-am pornit să ne citim blogurile preferate. Eu am încredere că nu-i aşa şi vă invit să vă lipsiţi de doi euro săptămâna asta. Aşadar, până pe 16 decembrie, aveţi următoarele opţiuni : 

2 euro/sms – 848 

0 900 900 301- 10 euro/appel 

0 900 900 303 – 3 euro/appel

 0 900 900 305 – 5 euro/apel

*Nu se percepe TVA.

 Şi vreţi să ştiţi ceva? Bunica mea avea dreptate. Crăciunul e în 25 decembrie. La anul o să fac bradul aşa cum îl fac de atâţia ani, în Ajun de Crăciun. Şi pentru că tot se apropie, săptămâna asta vă trimit la Viena, la târg! Şi de ce nu şi la Strasbourg! Să ne vedem cu bine lunea viitoare.

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.