Declaraţia de fericire (26)

Ieri a fost o zi tare ciudată care a culminat cu îngrijorare şi mult stres. Înainte să apară tocmai numitele personaje, am trăit totuşi un moment de fericire intens, puţin cam prea personal (am ezitat înainte să mă apuc să scriu) dar care a însemnat ceva pentru mine, aşa că here I go, curaj găină...

Sunt la şcoală, la serbare. Copiii din clasa întâi cântă pe scenă, aştept răbdătoare pe scaun să ajungă şi la clasa a doua. În sală e multă lume aşa că Alex a cedat locul unei alte mămici şi stă undeva în lateral, sprijinit de un perete. Îmi plimb ochii peste chipurile părinţilor, unii fericiţi, alţii plictisiţi, unii emoţionaţi, alţii pierduţi în cu totul alte gânduri. Privirea îmi alunecă mai departe şi, de fiecare dată când mi se opreşte asupra lui Alex, realizez că este cel mai frumos bărbat pe care îl văd. Îi ştiu toate trăsăturile dar mă bucur de ele de parcă le văd pentru prima dată.

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.