Luvrul din interior

V-am mai bătut la cap cu pasiunea mea pentru sociologie. De altfel, secţiunea interviuri s-a născut din plăcerea mea de a vorbi cu oamenii, fie şi virtual. Pentru că sociologii nu disecă doar procente la rece, iar sociologia nu înseamnă doar studii cantitative. Există şi partea calitativă, care mă atrage în mod «natural». Tot «naturală» a fost şi dorinţa să lucrez într-un mare muzeu al lumii, la Observatorul Publicului. Am trimis un CV nesperând că o să fiu contactată, iar acum am o legitimaţie pe care scrie «Luvru» şi pot să mă plimb în muzeu când şi cum vreau.

Relaţia mea cu Luvrul nu a fost una foarte fericită mereu. Prima dată am alergat să văd Mona Lisa, Venus din Milo şi apartamentele lui Napoleon. Am strâmbat din nas şi am decretat : «Prea multă lume, dom’le, e sufocant, eu aici nu mai vin!». Am revenit însă, de fiecare dată când vreun prieten voia să vadă muzeul. Şi o luam iar de la capăt: Mon...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.