Am primit de la Ancutza o reţetă ale cărei rădăcini le putem căuta prin Evul mediu. Lăsăm în urmă bucătăria arabă (T’Khabis al-jazar) şi ne îndreptăm cu paşi repezi spre secolele 18-19, când în cărţile de reţete din Marea Britanie apărea carrot pudding. Cel de-al doilea război mondial a readus această reţetă pe mesele britanicilor cu ajutorul Ministry of Food, ea fiind păstrată în aceeaşi formă sau puţin modificată până în zilele noastre. Poate fi considerată o alternativă „sănătoasă” atâta timp cât folosim zahăr nerafinat, făină integrală şi nuci. E drept că introducerea în reţetă a cremei de brânză (undeva prin anii ’60) ştirbeşte un pic apelativul de sănătoasă”, dar să trecem  la fapte şi să-i dăm cuvântul autoarei:

Au sosit şi lunile magice de iarnă, când basmele devin realitate, aşa că pe aici ninge domol cu făină, morcovii raşi plutesc precum veseli fulgi portocalii, aroma de portocale gâdilă simţurile adormite şi din Orient soseşte un norişor de pulbere de scorţişoară…

… nu vă rătăciţi în acest peisaj vegetal, ci amestecaţi ingredientele pentru a obţine Carrot cake, un delicios desert tipic englezesc cu morcovi, nuci şi cu o cremă divină. Aromată, prăjitura carrot cake se potriveşte de minune atunci când afară e frig şi este şi uşor de preparat… partea cea mai dificilă şi lungă constând în raderea morcovilor. Şi apropo de morcovi, poate părea ciudată folosirea lor într-o prăjitură, dar vă asigur că e foarte gustoasă, morcovii se simt doar vag. Culoarea maronie a prăjiturii se datorează zahărului de trestie brun tip muscovado, el conferind şi un gust foarte bun de caramel, dar în alternativă puteţi folosi cu succes zahăr alb normal…tortul va fi la fel de bun însă alb.

Ingrediente (pentru o formă de 24 cm):
4 ouă, 250 ml ulei vegetal (eu am pus de soia), 350 gr zahăr brun nerafinat de trestie (tip „muscovado” – ca alternativă se poate folosi zahăr alb), 2 linguriţe de esenţă de vanilie, 250 g faină 00, 1 plic de praf de copt (16 g), un vârf de sare, 2 linguri rase de scorţişoară (sau după gust), 350 g de morcovi raşi, 100 g nuci, coaja rasă de la o portocală, unt şi faină pentru a unge formă de tort.

Pentru glazură

100 g unt moale (la temperatura camerei), 200 g cremă de brânză (gen Philadelphia), 200 g zahăr pudră, 1 linguriţă esenţă de vanilie, coaja rasă de la o portocală, 100 g nuci.


Mod de preparare:
Preîncălziţi cuptorul la 180°C, ungeţi bine cu unt şi făină o formă de tort de 24 de cm.

Într-un vas mare şi adânc bateţi bine cu mixerul ouăle, uleiul, zahărul şi esenţa de vanilie, coaja de portocală rasă. Adăugaţi făină cernută şi amestecată cu praful de copt, sarea, scorţişoara şi amestecaţi bine pentru a omogeniza amestecul.

Adăugaţi morcovii raşi şi nucile tăiate bucăţele mici (nu fărâmiţate) şi amestecaţi bine până se omogenizează. Puneţi compoziţia în formă şi daţi la cuptor pentru circa o oră, până când devine aurie. Se verifică dacă s-a copt introducând o scobitoare în tort: dacă scobitoarea iese uscată, prăjitura este gata. Lăsaţi prăjitura să se răcească 10 minute şi apoi scoateţi-o din formă pentru a facilita procesul de răcire.

Între timp preparaţi glazura amestecând toate ingredientele (mai puţin nucile) până când obţineţi o cremă densă.
Când prăjitura s-a răcit complet tăiaţi-o pe jumătate pentru a obţine 2 blaturi, folosiţi jumătate din crema de mai sus pentru a o umple şi restul de cremă pentru a orna tortul. Decoraţi cu nuci.


Sfat: pentru un rezultat mai bun înfăşuraţi pentru 10-15 minute morcovii răzuiţi într-un prosop curat de bucătărie, în acest fel morcovii – care tind să lase mult apă  se usucă puţin şi se vor omogeniza mai bine cu restul compoziţiei.

După cum spuneam la începutul articolului, această reţetă ne-a fost oferită de prietena noastră, Ancutza. Mulţumim!

Deşi câteodată visează la o călătorie în jurul lumii, Anca crede că putem găsi locuri minunate şi la doi paşi de casă, important e cum privim... aşa că, fiind stabilită in Italia, s-a decis s-o exploreze în lung şi-n lat alături de simpaticul ei căţeluş. Pasionată de natură, artă si gastronomie, e mereu în căutarea unor noi experienţe genuine, fie că e vorba de un sport extrem sau de tradiţii uitate. Când nu călătoreşte se dedică cu drag grădinăritului pe balcon şi experimentelor culinare, prin prăjiturile sale încercând să recreeze atmosfera din călătoriile făcute sau doar imaginate.