My Louvre

Vă spuneam în decembrie că prima mea vizită la Luvru nu a fost tocmai un success. Acum că am ajuns să lucrez aici, lucrurile s-au schimbat oarecum. Dacă te gândeşti mai bine, un muzeu e ca o persoană. Uneori relaţia porneşte cu stângul, însă dacă vă daţi o a doua şansă, lucrurile pot merge foarte bine.

Bine ar fi cu adevărat ca lucrurile să meargă din prima, aşa că de astăzi, voi încerca să vă duc cu mine la Luvru cât pot de des. Fără cozi, fără aglomeraţie şi mai ales,  fără să plătiţi foarte mult. Va trebui însă să vă doriţi să mergeţi acolo: veţi vedea la sfârşit de ce.

Începem astăzi cu câteva sfaturi pentru cei foarte tineri. Vestea foarte bună e că pentru voi intrarea este gratuită. Dacă ai sub 26 de ani, tot ce ai de făcut e să mergi la automate sau la casă şi să ceri un bilet gratuit. Atenţie, ia-l neapărat, altfel cei de la controlul biletelor nu vor fi încântaţi. Ştiu că atunci când ajungi la Luvru vei fi tentat să te îndrepţi spre intrarea de la piramidă. Vestea proastă e că nu vei fi singurul, aşa că în vacanţe poţi sta şi o oră la coadă. Fii inteligent şi caută celelalte intrări, de exemplu cea de la Carusel. Am spus cuvântul magic, vacanţă! Ei bine, dacă se poate, NU veni în vacanţă la Luvru. În niciun caz în vacanţa de Crăciun, mii de alţi oameni vor avea, surpriză, aceeaşi idee. Sau dacă nu poţi face altfel, fă un efort şi trezeşte-te la ora 8, ca să fii la muzeu la deschidere, adică la ora 9.  Altfel o să îţi petreci ziua fiind îmbrâncit de alţi oameni. Ultimul meu sfat : nu visa că poţi vedea TOT muzeul, nu visa că poţi vedea cât mai mult din el. O să sfârşeşti prin a alerga de colo, colo, în mod haotic. Cel mai bine ar fi să te uiţi pe site, să îţi alegi o anumită secţiune, să citeşti puţin despre ce vei vedea înainte, ca să poţi profita cu adevărat de vizită. Trei idei de reţinut, aşadar: evită să mergi în vacanţe la Luvru, fii devreme acolo şi pregăteşte-ţi vizita din timp.

Anul acesta am lucrat în dimineaţa zilei de 24 decembrie. Traversând la un moment dat pasarela care duce de la secţiunea Sully la Richelieu, nu am putut să nu invidiez vizitatorii fără griji, în vacanţă, care se bucurau de Luvru. Ulterior, mi-am dat seama că după vacanţă, ei nu vor mai fi acolo. Eu însă da, iar voi veţi merge cu mine, atât cât e posibil.

La fel ca data trecută, aştept trei semne de la voi, sub formă de comentarii. În caz că nu le voi avea, nu voi continua această serie de articole. Şi de data aceasta le «interzic» membrilor echipei să comenteze. Aşadar, tu, cel care mă citeşti acum, alegi!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.