Lumea e a ta!

Îmi aduc aminte şi acum senzaţia de fericire, uşurare, nerăbdare care mă cuprindea de fiecare dată când luam vacanţa de vară. Îmi făceam atâtea planuri, eram aşa de sigură că o să pot să văd şi să fac atâtea!

Ţin minte însă că mereu, dar mereu, a existat un regret: mama nu ne ducea la mare. Iar eu, fiică nerecunoscătoare ce eram, ţineam să subliniez mereu ce nu făcea, uitând toate lucrurile bune care ni se întâmplau mie şi surorii mele "din cauza ei". Mereu, la sfârşit de vară, exista acel regret: dar chiar nu putea face un efort? Când am avut vârsta să merg eu singură, mi-am petrecut luni întregi pe malul mării. Ca să răzbun toate verile din copilărie. Însă undeva a rămas un regret: "De ce nu o fi făcut un efort?"

Ştiu că oamenii sunt diferiţi, însă sora mea nu s-a plâns niciodată. Se mulţumea mereu să îmi spună: “Fii fericită pentru ce ai, apreciază ce ai. Eşti un om norocos." An...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.