Bucură-te de ce ai!

Luvrul e un muzeu imens.  Ei bine, unii îşi imaginează că e atât de mare, încât are orice operă faimoasă de care au auzit ei.  Într-o zi, în timp ce aşteptăm cuminte într-un colţ pe cineva, un vizitator s-a îndreptat glonţ spre mine, cu următoarea perlă pe buze : « Domnişoară, unde e David ? » Răspunsul firesc: « Care David, domnule? » O privire năucită, urmată de o replică năucitoare: « David, David al lui Michelangelo ». « E la Florenţa, domnule ?!! » « Probabil că de aia nu îl găseam! » « Probabil! »

După însă, mi-am dat seama că deşi sunt deja acolo de două luni, nu prea ştiu nici eu exact care sunt exponatele cele mai cunoscute. În afară de Mona şi Venus, evident. Aşa că într-o seară am plecat la vânătoare, cu gândul la tine, cel/cea care vei citi acum acest articol. Ipoteza e următoarea: o să vii la Paris anul acesta. Că majoritatea turiştilor, o să ai câteva ore pentru Luvru. Ce să vezi, ce să vezi mai întâi?

Ştiai oare ca faimosul Cod al lui Hamurabi e la Luvru? Emblemă a Mesopotamiei, anterior Bibliei, redactat în scriere cuneiformă (ştiu că n-ai uitat orele de istorie!) e dovada vie că istoria, cea pe care noi am învăţat-o din cărţi, pe de rost, există! E vie, e printre noi, trebuie doar să deschidem larg ochii şi să vrem să învăţăm.

Cine nu a văzut măcar o dată în viaţa lui carpeta îngrozitoare cu Răpirea Sabinelor să ridice mâna. Ştii tu, carpeta aia care era atârnată la loc de cinste pe un perete al sufrageriei, în general. Originalul e la Luvru, da. Luigi Omodei, autorul, a pictat o primă versiune care se afla la Metropolitan Museum of Art. Met, mai pe « româneşte ».

Un alt kitsch pe care l-am văzut cu toţii e Nunta din Cana. Tabloul cu Isus şi apostolii, ăla. Opera lui Veronese este la…ştiu că ştii…la Luvru! Nu cumva să înţelegi că aş considera tabloul kitsch. Mă refer strict la copii.

Ai visat să vezi un diamant? « Regentul », descoperit în secolul XVII în India, e tot aici. Se spune că e cel mai frumos din lume: are 135 de carate, iar puritatea pietrei şi forma sunt unice. Cel mai bine ar fi însă să îl vezi cu ochii tăi, ca să îmi dai dreptate.

Foarte cunoscute sunt şi apartamentele lui Napoleon. Nu că Napoleon ar fi trăit vreodată la Luvru! A locuit însă nu departe,  în Palatul Tuilleries, distrus într-un incendiu.

Informaţii practice: intră neapărat pe la Caruselul Luvrului şi nu pe la Piramida Mare.Vei trece de detectoarele de metale şi după îţi vei putea lua bilete de la automate. Nu uita să îţi iei bilet gratuit de la automat dacă ai sub 26 de ani. Luvrul e împărţit în patru aripi: Denon, Richelieu, Sully şi Porte des Lions. Cea mai vizitată e Denon, pentru că acolo sunt cele mai cunoscute opere. Cei care ajung acolo sunt şi cei care se plâng în general de aglomeraţie. Ai fost aşadar avertizat(ă). Miercurea şi vinerea e deschis până la ora nouă, în rest până la ora şase, iar cel mai ieftin bilet costa zece euro.  Bilete online ai aici. Ai de gand să vezi mai multe muzee? Sigur ieşi mai ieftin cu Paris Museum Pass. Dacă nimereşti în prima duminică a fiecărei luni, intrarea e gratuită pentru toată lumea. Dar şi aglomeraţia e serioasă.

Data viitoare te duc la colecţia egipteană, să vedem mumiile! Dar până atunci, te îndemn să nu uiţi că şi tu ai, în locul în care te afli, ce vedea. Te asigur că de când stau în Paris am văzut mai puţin decât atunci când nu stăteam aici şi eram simplu turist. Nu ştiu de ce avem tendinţa să considerăm că dacă stăm într-un loc vom fi mereu acolo şi nu are rost să îi vizităm obiectivele.

Un ultim îndemn: poate ai nevoie de o idee de vacanţă pentru perioada Paştelui, care nu-i chiar aşa departe cum pare. Am două sugestii pentru tine: Portugalia şi traseul care urmăreşte viaţa Ioanei d’Arc. Inspiraţionale, crede-mă pe cuvânt! Sau nu mă crede, convinge-te singur(ă).

PS : De data aceasta nu am nevoie de un număr minim de comentarii pentru a continua această serie de articole. Am încredere că dacă îţi plac, îmi vei lăsa un mic semn al trecerii tale pe aici. La fel dacă nu îţi plac sau ai vreo sugestie. Îndrăzneşte!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.