Secolul vitezei şi oraşele cele mari, frumoase şi curate

De curând mi-am cumpărat o cărticică, atrasă irezistibil de titlu şi pozele dinăuntru: „Cum se distrau românii odinioară” – de Adrian Majuru.

Acuma, pe bună dreptate, o să vă întrebaţi ce-are sula cu prefectura, pardon, titlul meu cu cartea menţionată. (Apropo, pentru firile sensibile, sula era o unealtă de cizmărie, nu ştiu dacă se mai foloseşte).

Păi, ca să vedeţi de ce mi-a plăcut cartea, recomand să o citiţi, mai ales dacă vă place istoria Bucureştilor. O să aflaţi despre grădinile şi balurile începutului de secol trecut, ba şi de pe la sfârşitul sec.19, o să vă întristaţi de fiecare  dată când mai întoarceţi pagina şi mai descoperiţi vreun monument, fântână sau clădire dărâmată de comunişti, o să vă  amuzaţi aflând despre boierii de pe la 1830 prinşi între portul turcesc şi moda nouă, europeană, impusă vremii, de stăteau săracii „şezând fiecare turceşte lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap şi cu aripile fracului tăvălite pe duşumelele odăii!”

O să vă treziţi purtaţi de la căruţă, sanie trasă de cai cu valtrap, până la birjă şi tramvaiul cu cai, iar apoi cel electric, şi musai la automobil. Asta ca să vă aduc unde voiam.

Pe vremea când românii îşi luau „chervanul1 învelit” care „se încărca cu paturi, saltele, farfurii, […] cu căţel, cu purcel” şi o porneau la drum, le lua trei zile pentru o călătorie pe care azi o facem în câteva ore: „Primul popas era Ploeştul, a doua zi Mănăstirea Sinaia, iar în a treia zi ajungeau la destinaţie […] Tuşnad sau Zizin.”

Ei, dar între timp apare automobilul, bogaţii vremii nu-şi refuză această nouă distracţie, însă printre ei cumva găsim şi mărturia unui om simplu, F.Schöffer, şofer al unui industriaş cu dare de mână care pleacă în vilegiatură prin Europa anului 1925. Şoferul nostru, bucureştean, îşi notează locurile pe care le vede, rămânând impresionat de ce găseşte pe drum:

„Am plecat la ora 8 dimineaţa din Oradea Mare pe un timp foarte frumos şi am ajuns la graniţă, la poliţia românească de frontieră unde am făcut o mulţime de formalităţi şi după aceea am trecut graniţa iar apoi alte formalităţi la graniţa şi vama ungurească.[…]

Budapesta este un oraş mare şi frumos şi foarte curat. Are două linii de tramvai electric, tramvai subteran şi tren electric. Şoseaua de la Oradea până la Budapesta este foarte bună, tot drumul este foarte drept, nu are nici măcar o ridicătură de 10 cm! […] distanţa de 360km am făcut-o în şapte ore. Am mers cu maşina trei ore în oraş şi nu am putut vedea nici un sfert din el căci este foarte mare. Mâine plecăm spre Viena.

Sâmbătă 7 august

[…] am ajuns la Viena, un oraş foarte mare şi curat. Tragem la un hotel central, ne spălăm de praf şi noroi şi începem să vizităm oraşul, dar ca să-l vezi pe tot îţi trebuie cel puţin o săptămână. Oraşul este o podoabă, are foarte multe linii de tramvai, vreo 190 şi ceva … are biserici multe şi frumoase, una este mai înaltă ca Foişorul nostru de foc.[…] Viaţa aici este foarte scumpă însă ceva mai ieftină decât la Budapesta.[…] Tot la noi este mai bine căci este mai ieftin.”

„În toată Austria este la modă bicicleta şi motocicleta. Femeile când ies de la lucru se duc acasă cu bicicleta. O familie având mai mulţi membri toţi au bicicleta lor.”

„Marţi 24 august

Suntem în Elveţia […] este frumos şi curat dar este prea mare stricteţe. Lucerna este un oraş tare frumos, aici să vezi vitrine, dar sunt nişte preţuri care pentru valuta noastră e ceva fantastic. Sunt făcute mai mult pentru englezi că oraşul este plin de americani şi englezi, căci lor, cu valuta le permite. În Elveţia mai toate şoselele sunt asfaltate aşa că nici nu simţi când mergi cu maşina, numai că nu poţi merge iute din cauza ordinii care este să nu depăşeşti 40 km afară de sat şi 12 km în sat.”

„Marţi 31 august

Excursie la Heidelberg unde este cea mai renumită universitate din lume. Aici vin studenţi din lumea întreagă. Eu când am văzut piesa Heidelbergul de altă dată nu m-am gândit să am fericirea să-l pot vedea. Heidelbergul este frumos şi curat ca toate oraşele străine. Aici este un restaurant căruia i se zice Restaurantul Filozofilor şi de aici se vede tot oraşul. Suntem conduşi de un domn de felul lui fost ofiţer german care a fost în Bucureşti.”

Şoferul nostru, în modul său simplu în care povestea familiei sale ce vede el prin Europa, mai menţionează reclamele luminoase, grădina zoologică din Viena, cafenelele şi alte „lucruri minunate”; îl impresionează  în Germania vederea orbilor de război conduşi de câini lupi „aşa de inteligenţi că te mişcă până la lacrimi” ş.a.m.d..

Ce ziceţi, boieri-dumneavoastră, aduce cu ceva cunoscut istorisirea d-lui Schöffer? 

 ____________________________________________________________________________________

1CHERVÁN, chervane, s. n. (Înv.) 1. Car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor. 2. Șir lung de trăsuri sau de care. – Din tc. kervan.
Sursa: DEX ’98

* (n.a) Citatele sunt extrase din “Cum se distrau românii odinioară” – Adrian Majuru, Ed. Adevărul Holding, 2011

 

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.