Gab. Sau viaţa la care mulţi visăm, dar pe care puţini îndrăznim să o trăim

Cu orăşenii din satul Staciova am început să povestim ieri. După Irina, urmează Gab.

«Ai putea să te prezinţi pe scurt, te rog? Spune-mi trei momente marcante din viaţa ta pentru ca cititorii mei să te cunoască mai bine.» 

«Sunt născut în ’83, la Lugoj. După ce am terminat liceul, vreo șase ani am stat la Timișoara ocupându-mi timpul cu facultatea și apoi cu un pic de muncă. Am lucrat într-o mică firmă de web-design, împreună cu doi foști colegi de facultate. Mi-am dat seama că greu aș găsi un job mai bun decât atât și mi-am dat seama că totuși nu-mi prea convine. Deci am concluzionat că nu-mi prea convine să am un job. Așa că mi-am dat demisia; jumătate de an am stat prin Timișoara, cu urechile ciulite în direcțiile care mă interesau, și tot nu am găsit nimic interesant de făcut. Așa că m-am gândit că poate găsesc altundeva: la Stanciova. Unde m-am și mutat în primăvara lui 2011, împreună cu prietena mea, Irina.

Momente marcante din viața mea. În facultate am citit o carte despre o gorilă vorbitoare care mi-a schimbat un pic perspectiva asupra vieții. Dacă e cineva curios, se cheamă Ishmael, de Daniel Quinn. Dacă săpați un pic pe Internet veți găsi și o traducere în limba română. După facultate am cunoscut-o pe Irina și am făcut împreună cu ea un site pe nume dincolodebani.ro, pentru produse și servicii gratuite. Interesul principal este construirea unei comunităţi locale. Oameni care se ajută unii pe alţii cu orice.

Iar un alt moment marcant ar trebui să fie mutarea la Stanciova, nu?»

«Descrie-mi o zi din viaţa ta şi a Irinei. E valabil şi în cazul vostru ce zicea Brăduţ Florescu, despre oamenii “care nu fac nimic”?»

Am citit articolul lui Brăduţ Florescu. Mi se pare că viaţa noastră nu este nici pe departe atât de agitată. El spune că „libertatea e un full-time job, cu program peste program, concedii puţine şi un şef al naibii: tu”. În Călătorie spre Soare-Răsare, Leo povestea că poţi face din viaţă multe lucruri. O poţi face să fie un full-time job, o luptă, o datorie sau o închisoare, dar că lui i se pare că viaţa este cea mai frumoasă atunci când este un joc. Şi eu sunt de aceeaşi părere. Am puţine lucruri programate în avans şi adesea fac cam ce am chef. Cu alte cuvinte, pentru mine este mai mult un concediu decât un job.

Dar să nu fac prea multe lucruri programate în avans nu înseamnă că nu fac nimic. Şi eu fac lucruri, doar că în alt ritm. O zi din viaţa mea depinde foarte mult de sezon, ceva ce nu se întâmplă prea des cu orăşenii având impresia că trăiesc separaţi „natură” cea haotică. Iarna asta am stat frumos în casă şi am făcut focul. Stând tot în casă, am petrecut mai mult timp la calculator decât în alte anotimpuri, și cu ocazia asta am scris cod (Ştiu WordPress PHP) şi l-am scris frumos. Cred că niciodată nu mi-a plăcut atât de mult. A ieşit un plugin de WordPress cu care mă mândresc grozav şi care, cu toate că încă nu a prins avânt, cred că va avea un succes destul de mare. Se poate găsi aici.

În celelalte sezoane am petrecut mai mult timp pe afară. Facem permacultură. Am pus grădina, am îngrijit-o şi am recoltat. Am cules prune şi am făcut ţuică, dar şi struguri pentru vin. Ne creştem căţelul care deja a atins dimensiuni considerabile. Mai repar una-alta pe lângă casă. Rar ne plictisim.

Ocazional mai şi scriem pe blogul satului , pe situl permacultura.ro sau pe firdepir.ro. Permacultura e o metodă de a proiecta sisteme agricole şi aşezări umane, totul cât mai sustenabil, încercând modelarea lor pe baza ecosistemelor sălbatice. Firdepir.ro este o revistă online. Suntem mai mulţi autori acolo, iar punctul comun a fost, este şi probabil că va fi un mister. Mie îmi place să cred că are legătură cu animismul, un materialism spiritual sau o spiritualitate materială.

Pe lângă toate astea, de câteva luni ne-am apucat să dăm ore copiilor din sat. Îi ajutăm cu orice materie de scoală şi nu numai, îi învăţăm să folosească internetul şi calculatorul, etc.»

 «Cum e locul în care trăiţi, tu şi Irina? Din câte ştiu, se întâmplă multe lucruri frumoase acolo.»

 «Locul în care trăim se cheamă Stanciova şi într-adevăr se întâmplă multe lucruri frumoase pe aici. Ceea ce îl face deosebit şi motivul pentru care l-am ales în loc de alte sate este faptul că a mai avut loc un val de orăşeni mutaţi la sat aici acum vreo 10 ani. Şi-au făcut o asociaţie pe nume EcoTopia şi s-au mutat aici. Aşadar avem pe lângă noi oameni cu valori relativ similare plus că sătenii sunt obişnuiţi cu orăşeni veniţi la sat şi nu se uită chiar aşa de strâmb la noi cum probabil s-ar uita în alte sate.

Şi printre cele mai frumoase lucruri de aici este faptul că reprezintă un loc destul de sigur pentru a-ți petrece sfârşitul lumii. V-am speriat un pic, nu-i aşa? Desigur, nu vorbesc despre sfârşitul lumii de tot, ci doar despre sfârşitul lumii aşa cum o ştim noi. Paradigma creşterii infinite este în proces de coliziune cu un perete implacabil (până şi analiştii economici au început să vadă asta): planeta este finită, şi din fericire încă nu am reuşit să colonizăm alte planete.»

Precizare: câştigătoarea de ieri e Andreea E.!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.