Mă mut la mama sau folosim biciul?

Asta-i o întrebare la care numai în sala Teatrului Mic poţi găsi răspunsul. Nu-i nimic exagerat, îţi spun de pe-acum, însă sunt două spectacole pe care le-am trăit complet diferit:

“Mă Mut la Mama” este un proiect pus la cale de doi oameni de televiziune, Andreas Petrescu, prezentatorul “Tonomatului de pe 2” care a scris această piesă de teatru, şi Gabriel Fătu, da, îţi amintești bine, acel farsor de la OTV, proiect dedicat în întregime actriţei Adriana Trandafir. Povestea are un succes indiscutabil la public (mi-am dat seama după cum au râs şi au aplaudat la final spectatorii de mi s-au umflat palmele şi ei nu se mai potoleau), şi de ce n-ar avea atâta vreme cât se bazează pe o poveste foarte posibilă din viaţa de zi cu zi: o mamă singură în vârstă de 57 de ani cu doi băieți mari, Gabriel şi Andrei, la casele lor (vorba românului), a fost o femeie chinuită în tinereţe, văduva unui alcoolic violent, care şi-a sacrificat studiile şi cam toată viața personală pentru a avea grijă de familie şi care descoperă că şi la bătrâneţe se poate îndrăgosti. Astăzi îşi aşteaptă iubitul într-o primă vizită, iar asta n-ar fi rău dacă ar avea loc de băieţii ei care îi bat la uşă în căutarea consolării (într-un mod râzgâiat şi egoist, nevrând până în ultima clipă să accepte că acest individ ar putea avea prioritate în sufletul mamei), unul părăsit de soţie (pentru o femeie) iar altul și el cu probleme în căsnicie. De aici urmează un lung şir de încurcături, replici haioase și tensiuni, de fiecare dată culminate cu aplauze binemeritate. Așadar, nu mereu este nevoie de un dramaturg clasic sau actori consacrați, ci de o poveste de viață care, probabil din saturația de senzațional și dramatic, îi captivează pe spectatori.

În timp ce “Mă Mut la Mama” m-a sensibilizat și m-a determinat să mă pun și în pielea părinţilor măcar pentru o secundă, “Sex on the Bici”, inspirată din piesa “Dorințele sexuale ale soţului meu aproape m-au înnebunit” de John Tobias, mi s-a părut aproape caraghioasă, fiind amestecul ideal de gesturi vulgare şi replici pe măsură. De ce o recomand totuși? Pentru că râsul este o terapie extraordinară după o săptămână încărcată de muncă! Apoi pentru că este o ocazie de a-l vedea pe Florin Călinescu jucând într-un spectacol (pentru mine a fost o premieră), deşi asta ține de gusturile fiecăruia…
Ce am urmărit eu pe scena Teatrului Mic a fost o poveste picantă despre un bărbat trecut de prima tinereţe (Doru Ana) cu ceva probleme pe plan sexual care încearcă să se “învigoreze” urmărindu-şi, ascuns în dulap, soţia cum se lasă cucerită de administratorul blocului, nimeni altul decât Florin Călinescu. Pe lângă această dorinţă, povestea se umple de fetişisme, soţul având nevoie să se îmbrace în haine de damă, să poarte botniţă sau să fie biciuit (desigur, în cel mai ilar mod cu putinţă). Unde mai pui că Florin Călinescu, adicătelea personajul său, un domn Connelly, este îngrozit de avansurile doamnei şi să vezi ce îngrozit e când îl reperează pe soţ urmărindu-i şi afişându-şi pantofii cu toc în cel mai crăcănat mod pe care l-am văzut vreodată! Da, este un spectacol aparte în sensul frumos, care nu sare calul doar de dragul râsetelor groteşti. În plus, am avut plăcerea de a o remarca în rol secundar pe Andreea Grămoşteanu, pe care eu personal am adorat-o ca actriţă, alaturi de Mirela Zeţa, în serialul “Mondenii” de pe Prima TV.

Ei, vezi, chiar nu au nimic în comun aceste piese, şi totuşi ţi le recomand. Ar fi păcat să le ignori în programul Teatrului Mic, mai ales că “Mă Mut la Mama” se joacă taman pe 14 februarie (aviz amorezaţilor), la ora 19:00, iar “Sex on the Bici” pe 19 februarie, aceeaşi oră. Biletele costă între 12.5 și 25 de lei și pot fi achiziționate de la casa de bilete a teatrului (recomand cu măcar o saptămână înainte) sau online de pe site-ul eventim.ro.

Sursa foto: www.teatrulmic.ro

Articole similare:

• Trasee pentru inimile oraşului meu – partea I
• Când nu e teatru, nu mai rămâne nimic
• Trasee pentru inimile oraşului meu, partea a-II-a
• Declaraţia de fericire (26)
• Azi n-avem articol!

Inginer economist, om de marketing în realitate, Laura este un călător debutant, dar cu ochii de vultur ai unui profesionist. Cercetează, despică şi se ataşează de tot ce îi pătrunde în suflet. Îi place mult să scrie, să se specializeze în arta quilling-ului şi să îşi forţeze amatorul aparat foto în cele mai dificile situaţii.

Laura

Website-ul meu

4 Comentarii la “Mă mut la mama sau folosim biciul?”

1. Alina says:

   February 2, 2012 at 11:21 am

   Laura, Florin Calinescu are doua lucruri in comun cu mine (observi ca nu eu cu el): e nascut pe 29 aprilie si e banatean!

   Concluzia fara legatura cu ce-am spus mai devreme: VREAU LA TEATRU!
2. Laura says:

   February 2, 2012 at 12:04 pm

   Plangacioaso, vino acasa mai repede si-ti gasesc ce-i mai bun pe scena, promit! :p
3. Alina says:

   February 2, 2012 at 9:06 pm

   Ce bine-i sa ai o Laura!
4. Trasee pentru inimile oraşului meu- partea I | impresii din lumea mare says:

   February 9, 2012 at 1:48 pm

   [...] atât de mult încât i-am făcut o mică recenzie pe lumeamare.ro. O poţi citi dând click aici. Preţ bilet: 25 /12,5 lei Durata: 1 h 47 fără pauză Locaţie: zona Grădinii Cişmigiu din [...]