“Asta înseamnă fericire.”

“Hai, stai cuminte, nu doare deloc, o să simţi doar o înţepătură.” Vorbe urmate de un urlet (al meu), de o smucitură (tot a mea) şi de o alergare prin tot cabinetul, urmată de mama şi de asistentă. M-au prins după vreo două minute (doar nu era sa ma las uşor) şi nu, nu am stat să mi se facă injecţia. Nu pot să uit momentul ăla, a fost prima dată când am simţit durerea, ceva ce îmi făcea rău,  care-a venit din senin şi la care nu mă aşteptam. Cum aş fi putut, am avut norocul să fiu un copil sănătos, era pentru prima dată când eram răcită mai serios şi aveam nevoie de antibiotic injectabil. La mai mult de 20 de ani însă, îmi aduc încă aminte de acel moment, de aceea durere. Înmulţiţi totul cu zeci de înţepături, şi o să ştiţi ce simte Tudor, băieţelul de nici doi ani pentru care Nela ne cerea ajutorul, acum ceva vreme.

De fiecare dată când văd un astfel de "caz" (of, ce cuvânt!), mă cup...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.