Există momente atât de frumoase în imperfecţiunea lor, că nu le uiţi o viaţă

Cum am ajuns să scriu eu articolul ăsta, nu ştiu. Nu mi se pare că Parisul ar fi mai plin de inimioare roşii ca altădată. Nu am sărbătorit în mod special Valentine’s Day vreodată. Şi-n plus, orice aduce a ursuleţ de plus sau inimioară îmi dă dureri de cap instantaneu.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, însă, acum o săptămână mă întâlneam cu doi prieteni din copilărie, pe care nu i-am văzut de foarte mulţi ani. Au venit la Paris, cu un scop precis: el voia s-o ceară de soţie în turnul Eiffel. Însă când m-am uitat pe site să le rezerv bilete, surpriză:  din cauza «condiţiilor meteo nefavorabile» nu se putea urca în vârf. A doua zi, când i-am sunat, pe la ora prânzului, erau încântaţi de ei de parcă făcuseră o mare ispravă. Şi chiar au făcut-o: s-au dus şi au urcat în turn, pe un vânt napraznic, pe scări! Şi probabil că au trăit momentul mult mai frumos aşa, chiar dacă nimic nu a fost aşa...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.