Un an departe de tot

Îmi place Parisul. Nu mă deranjează să iau metroul sau RER-ul în fiecare zi, nu mă deranjează faptul că oraşul e destul de murdar şi aglomerat. Dacă ai fost aici ştii despre ce vorbesc.

Dar căutând un subiect pentru editorialul de astăzi (acum ştii secretul, inspiraţia nu vine pe bandă rulantă!) mi-am adus aminte de articolul ăsta şi mi-a venit ideea să scriu despre locuri în care mi-ar plăcea să trăiesc, măcar pentru câteva luni. Ordinea-i pur aleatoare.

Aş vrea să stau în Hong Kong. Cred că-i un oraş care trebuie văzut măcar o dată în viaţă, şi-aş vrea să fiu acolo din octombrie până-n decembrie. Cum spune Nela: « Deşi locuiesc în Hong Kong de mai bine de doi ani, iubesc arhitectura acestui oraş! Skyline-ul care îmi tare respiraţia şi de care mă minunez de fiecare dată când ajung în zona centrală a Hong Kongului.

De fiecare dată fac mii şi mii de poze, sunt ca un turist veşnic îndrăgostit de Hong Kong. Ei, şi peste această arhitectură de vis, care este una dintre cele mai frumoase din lume, Crăciunul şi sărbătorile de iarnă aduc un plus de strălucire, beteală şi miros de brad. Nicăieri în lume nu am văzut decoraţiuni mai cu gust decât în mall-urile din Hong Kong! ».

Aş vrea să povestesc cu Nela la o cafea, bineînţeles. Sau la mai multe.

În ianuarie aş pleca în Thailanda. Doar e ţara zâmbetelor, nu?  «O ţara imensă, plină de minunăţii pe toate gusturile», aşa cum mi-a spus mie Elena. Mi-ar plăcea să o cunosc şi pe Elena.

Prin aprilie aş pleca spre Italia, în regiunea inimii Mariei, Veneto: «Dar dacă stai să te gândeşti regiunea asta le cam are pe toate. Pe lângă cele două oraşe renumite despre care nici n-o să mai adaug nimic mai e a mea Padova, cu cea de-a doua universitate din lume ca vechime, cu biserica Sfântului Antonio la care vin pelerini din toate colţurile lumii, oraş ce i-a găzduit pe Galileo şi Copernico şi ce conţine cele mai complete opere ale lui Giotto; şi mai e Vicenza, oraşul lui Palladio care şi-a lăsat amprenta şi pe multe din sutele de vile de pe râul Brenta ce pe vremuri lega Padova de Veneţia şi dintre care multe sunt sub Patrimoniul Unesco. Iar dacă vânzoleala din oraşele mai mari nu vă place o să vă pomenesc doar de Este, Montagnana, Cittadella sau Marostica, mici oraşele medievale înconjurate de ziduri şi turnuleţe cu al lor castel ce aşteaptă neapărat vizitatori, şi sper să vă stârnesc curiozitatea. Sau de celelalte frumoase şi colorate insuliţe de pe lângă Veneţia unde puteţi face un tur cu vaporaşul.»

Ancutza, aş veni şi în Langhe, să mergem pe munte, stai fără grijă!

Cred că ar fi un an frumos. Şi o dată o să îl trăiesc. Destinaţiile mele nu-s neapărat originale, însă sunt ale mele. Şi-s curioasă să le cunosc şi pe ale tale, aşa că ai cuvântul!

Mai multe despre Hong Kong, Veneto si Dolomiţi aici:

Hong Kong in a nutshell

Invitaţie în Veneto

Veneţia, do not’s!

Veneţia e un peşt

Dolomiţii, o tara a uriaşilor

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.