Chefchaouen – oraşul în care Marele Ștrumf şi Aladin sunt buni prieteni

Pentru mine o fotografie frumoasă are acelaşi efect cu al cântului sirenelor pentru Ulise: la văzul ei mă aprind, mă organizez şi – mai devreme sau mai târziu – mă iau şi plec!

A fost motivul călătoriei mele în Algarve, unde am petrecut o zi întreagă în căutarea unei grote văzute într-o poză şi a fost ceea ce mi-a purtat paşii până în nordul Marocului, în căutarea acestui magic orăşel cu ziduri albastre turcoaz şi cu nume imposibil de pronunţat.

Eram la o expoziţie de fotografie a lui McCurry când am văzut-o: dinamică, compoziţie perfectă şi de un cromatism desăvârşit. Toate fotografiile lui McCurry îţi dau impresia că surprinzi viaţa cumva prin gaura cheii şi ai rarul privilegiu de a o vedea fără văluri sau secrete, iar băieţaşul ăsta care fugea de mânca pământul şi se îndepărta de obiectivul fotografului îmi părea mai degrabă o F...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.