Lalele, slow food, Piemonte!

Te-am obişnuit vinerea cu articole dulci sau sărate, însă astăzi voi face o mică excepţie de la regulă. Adie a primăvară, soarele mângâie, copacii înfloresc şi zău că aş lăsa totul baltă şi m-aş muta temporar în parc… mai ales dacă este vorba de unul încântător şi plin de lalele  multicolore precum cel din Pralormo.

Parcul castelului din Pralormo se află la doar 40 de kilometri de Torino în regiunea Piemonte, şi, cu câte atracţii sunt de văzut prin Italia, nu este foarte faimos… dar dacă te afli prin zonă primăvara merită pe deplin să-i dedici câteva ore. De la sfârşitul lui martie până la începutul lunii mai, parcul devine o explozie de culori cu lalele şi narcise de toate felurile, de juri că eşti în Olanda. De fapt proprietarei castelului, Contesa de Pralormo, i-a venit  inspiraţia de a amenaja astfel parcul  tocmai în urma unei călătorii în Olanda, astfel că din 2000 organizează în fiecare an  “Messer Tulipano” festivalul lalelelor. Mii de lalele şi de narcise de toate culorile şi formele, dispuse în aşa fel încât să fomeze compoziţii demne de un tablou, sunt completate de cadrul pitoresc al parcului cu copaci seculari şi un mic lac. Ce să mai povestesc eu aici, mai bine las fotografiile să vorbescă,  e o adevărată cromoterapie pentru ochi şi suflet.

Pe lângă plimbatul în voie prin parc pentru a admira lalele,  există şi posibilitatea de a vizita interiorul castelului din Pralormo. Ca la orice manifestare care se respectă, se organizează şi un mic târg cu produse gastronomice tradiţionale, produse de artizanat şi  flori.

De altfel, se spune că turiştii vin în zona Langhe, regiunea Piemonte pentru vin, se îndrăgostesc de peisaj şi rămân pentru gastronomie. Zonă viticolă care-i face concurenţă puternică Toscanei, Langhe şi-a văzut numărul de turişti crescând simţitor în ultimii ani. Şi nu-i de mirat: Barolo a început să-şi câştige reputaţia de vin regal în Evul Mediu, iar Louis al XIV-lea îl avea la loc de cinste pe masă. Însă contele Comte Camillo Benso di Cavour este cel care s-a ocupat personal de îmbunătăţirea procesului de elaborare a acestui vin, iar rezultatele obţinute sunt excepţionale. Barolo poate concura oricând cu vinurile de Bordeaux sau Bourgogne. Se spune că Papa Pius al VII-lea însuşi a avut grijă să nu-i lipsească vreodată de la Vatican.

În Langhe se găsesc şi faimoasele trufe albe, bucătăria din regiune fiind una simplă, fără sosuri inutile, dar care păstrează un anumit rafinament în acelaşi timp.

Nu cred că e o surpriză că mişcarea slow food s-a născut în Bra, în inima Langhe-ului, în anul de graţie 1986. Obiectivul fondatorului sau, criticul culinar Carlo Petrini, era reînnodarea legăturii cu mâncarea, pe care omul modern începe să o piardă. Cine mai are astăzi timp să se bucure cu adevărat de momentul mesei, să petreacă o oră aşezat la prânz, în aceste vremuri corporatiste? Aşadar, dacă vezi un restaurant care arborează drept logo un melc, ai dat peste un restaurant slow food. Ţi le recomand, mai ales în Piemonte, locul unde te bucuri cu adevărat de lucrurile simple ale vieţii!

Deşi câteodată visează la o călătorie în jurul lumii, Anca crede că putem găsi locuri minunate şi la doi paşi de casă, important e cum privim... aşa că, fiind stabilită in Italia, s-a decis s-o exploreze în lung şi-n lat alături de simpaticul ei căţeluş. Pasionată de natură, artă si gastronomie, e mereu în căutarea unor noi experienţe genuine, fie că e vorba de un sport extrem sau de tradiţii uitate. Când nu călătoreşte se dedică cu drag grădinăritului pe balcon şi experimentelor culinare, prin prăjiturile sale încercând să recreeze atmosfera din călătoriile făcute sau doar imaginate.