MOMA = The Museum of Modern Art

Nu pot să afirm că sunt foarte mare amatoare de artă modernă, prefer arta clasică, dar în scurta noastră vizită în New York nu am putut să trecem pe langă MOMA fără să intrăm și am rămas aproape jumătate de zi plimbându-ne prin sălile lui. Prețul unui bilet este destul de piperat, dar, de fapt, cei 20 de dolari și-au meritat investiția. Coada de la intrare este impresionantă și trebuie să fii pregătit moral să îți pierzi cel puțin jumătate de oră tropăind pe loc. Apoi, ești rugat frumos să ai banii pregătiți ca să nu ții prea mult coada în loc. Muzeul se deschide zilnic la 10.30, cu excepția zilei de marți când este închis. Insă, dacă vrei să intri cand se deschide trebuie să vii cu o oră mai devreme ca să prinzi un loc bun la coadă. Urmează apoi trecerea obligatorie pe la garderobă, pentru că nu ai voie cu rucsaci, umbrele, haine grele, dar ai voie să fotografiezi. Ghidurile audio sunt gratuite și poti să le descarci și pe telefonul propriu prin wifiul muzeului. Primul etaj cuprinde toate aceste facilități și în plus “The Sculpture Garden” care rămâne închisă pe timp de vreme rea.

Etajul 2 cuprinde galeriile cu artă contemporană, mai moderne decât modernul, care pe mine nu m-au lasat deloc cu gura cascată. Notabile au fost: balotul de fân din mijlocul camerei, biletelele lui Yoko Ono, piesele de calculatoare desfăcute sau lipite alandala în așa numita sală media unde era proiectat un film cu sunete “artistice”. Tot pe acest etaj se află o sală pentru cărți ilustrate și articole, dintre care unele mi s-au parut interesante. La capătul etajului ne asteaptă “salvarea” una dintre cafenelele muzeului pentru că, vrând să intrăm devreme la muzeu, am sărit peste cafeaua de dimineată. Cafeneaua de aici merită vizitată chiar dacă nu vă este sete.

Etajul 3 pentru mine a fost o surpriză atat de plăcută încât aș mai fi rămas câteva ore bune în extraz plimbându-mă printre fotografii și desene. Intâlnirea față în față cu fotografiile lui Nobuyoshi Araki a reprezentat una dintre cele mai plăcute surprize ale acestei vizite. Am văzut arta fotografică de la inceputurile ei, cu “greșelile” și pozițiile ei tepene. În a doua parte a etajului te întâmpină arhitectura și designul modern, de la scaune, biblioteci gen Interio, Ikea, Pfister până la jucării de vinil. In această zonă, se află și un tapet cu genomul uman scris cu roz și atât de mic încât doar cand ne-am apropiat am vazut nucleotidele. Pe vremea când am vizitat eu, pe acest etaj erau viorile lui Picasso într-o expoziție specială. Unele chiar interesante și toate în stilul lui caracteristic.

Etajul 4 a reprezentat dezamăgirea vizitei noastrei, fiind inchis. Motivul nu l-am putut afla foarte clar, dacă erau lucrări de restaurare sau închid cu rândul ca să te facă să mai vii incă o dată. Din nefericire, în seara aceea aveam avion spre Europa și nu am apucat să vedem lucrările lui Andy Warhol, Mark Rothko, Robert Rauschenberg, Jackson Pollock, Lee Krasner, etc.

Etajul 5 s-a apropiat mult mai mult de reprezentarea mea mentală de muzeu de artă, deși ce vazusem până în acest punct mă făcuse să fiu deja încântată și să nu-mi pară rău nici de banii dați pe bilet și nici de timpul petrecut acolo. Pe acest etaj am vazut sculpturi și picturi celebre, ale lui Paul Cezanne, Salvador Dali, Henri Matisse, Claude Monet, Pablo Picasso, Vincent van Gogh și Brâncuși. Această ultimă descoperire m-a bucurat foarte mult. Water Lilies a lui Monet este foarte mare, atinge 12 m în lungime cu toate cele 3 panouri care alcătuiesc tabloul.

Etajul 6 oferă o vedere ameţitoare din capul scărilor și plăcerea de a face ceva cumpărături. Pe acest etaj nu am putut fotografia mai nimic fiind doar expoziţii temporare, unde specificau că fotografiatul nu este permis.

Mai multe detalii aici.

Articol scris de: Kadia de la In jurul Kadiei