Mirajul Orientului sau cum am fost fermecată de Tunisia

Îl ştiţi pe Kaa din «Cartea Junglei», pitonul care hipnotiza? Ei bine, eu nu trăiesc în “Cartea Junglei” ci în Tunisia, care m-a hipnotizat iremediabil de prima dată când am văzut-o acum mai bine de opt ani şi încă nu am găsit antidotul.

Cum e viaţa în Africa de Nord prin ochii româncei fermecate de minunăţiile lumii orientale?

Să o luăm cu începutul: visam la Orient, citisem despre el şi îmi doream să îl întâlnesc. Aşa se face că paşii m-au purtat într-o vacanţă în Tunisia. De când am pus piciorul pe pământ african, lumea mea a început să se schimbe. La început a fost muţenia, apoi uimirea şi mai apoi curiozitatea de a descoperi cum se prezintă Tunisia la întâlnirea cu mine, «europeanul» cu suflet şi minte deschise spre nou.

Iar ea, Tunisia, a venit cu toate farmecele şi conştientă de trăsăturile frumuseţii pe care le afişează: soare, vegetaţie, secole de istorie, unicitate. Avea să lase pentru mai târziu piesa de rezistenţă: deşertul.

S-a înfiripat astfel o dragoste la prima vedere, care a încolţit în suflet şi am constatat că poţi avea fluturi în stomac şi ca urmare a emoţiilor legate de altceva decât dragostea pentru “un aproape”. 

Aventura începuse iar eu eram pregătită! Eram fascinată de tot ceea ce pentru tunisieni era banal, însă pentru mine era paradisul: palmieri imenşi la tot pasul, apa Mediteranei care îşi schimbă culorile de la albastru intens la trcoaz, nisipul fin de pe plajă, monumentele din antichitate, florile şi cerul…

Cerul african este fascinant: de un albastru intens, curat şi cu nişte nori pufoşi ca vata pe băţ, din care ai impresia că dacă întinzi mâna şi te ridici pe vârfuri o să poţi rupe o bucăţică ca să te joci. Nu am văzut cer mai frumos şi care să ofere nişte spectacole atât de intense, fie că este vorba despre răsărit, apus, mijlocul zilei sau înainte de ploaie.

M-am regăsit în peisajul celor 1001 de nopţi şi am început să explorez de la zona turistică până la cea virgină, nebătutăă de paşii turiştilor şi aveam o serie întreagă de trăiri vizuale şi olfactive. Palatul meu era oraşul Sousse, mândră aşezare feniciană, primul oraş turistic al Tunisiei şi al treilea ca mărime după capitala Tunis.

Sousse este fascinant: are tot ceea ce caută un turist dar îţi dă şi posibilitatea de a gusta din viaţa viaţa tipic orientală din afara zonei turistice. Este pe coasta Mediteranei şi oricât nu ţi-ar plăcea să stai la plajă te atrage şi nu îi poţi opune rezistenţă.

Un alt atu este acela că are şi un frate mai mic: Port el Kanataoui, un loc pitoresc unde ziua trece pe nesimţite, neştiind ce să faci mai înainte: să admiri yacht-urile, să te opreşti la o cafenea şi dacă da atunci la care pentru că toate te ademenesc, să prinzi spectacolul fântânilor muzicale sau să admiri arhitectura specifică…

Sousse se poate lăuda şi cu cea mai frumoasă medina. Pentru o iubitoare de cumpărături, aşa cum sunt eu, medina din Sousse este locul în care evadez şi dau năvală asemenea unui copil care vede darurile de Crăciun de sub brad. Medina înseamnă oraşul vechi în limba arabă, baza de la care s-au dezvoltat ulterior oraşele arabe şi poarta toată încărcătura şi fascinaţia antichităţii. Intrarea în medina este poarta spre un univers magic; dincolo de zidurile impunătoare ale cetăţii, viaţa se desfăşoară după aceleaşi reguli ca acum mii de ani. Arhitectura este neschimbată, la fel orânduirea; medina este un labirint de străduţe înguste pe care se succed case şi souk-uri (buticuri), se amestecă mirosuri de condimente şi de parfumuri orientale.

Tot ceea ce visaţi legat de Orient găsiţi aici: piaţa tradiţională, parfumieri, pielărie, bijuterii şi alţi artizani. Amplasarea magazinelor a fost stabilită din moşi-strămoşi: astfel cele aparţinând pielarilor şi orfevrierilor erau plasate către extremităţi pentru a nu-i deranja pe locuitori, în timp ce souk-urile nobile cu parfumuri şi ţesături fine se afla în centrul medinei. O zi în medina este de-ajuns să creeze dependenţă şi să îţi doreşti să îţi petreci mai mult timp acolo, mai ales că este imposibil să cuprinzi într-o zi tot universul care ţi-a fost pus la dispoziţie.

Despre Tunisia şi porţile sale către un trecut captivant aş putea vorbi cu lunile!

Sousse sau altă staţiune sunt doar anticamere pentru locuri la fel de spectaculoase sau aş îndrăzni să spun chiar mai spectaculoase cum sunt Cartagina, marea metropolă a antichităţii sau Kerkouane, un oraş punic dispărut în secolul III i.Ch.

Pentru mine vacanţa continuă; atunci când te îndrăgosteşti până peste cap vrei să oficializezi la un moment dat relaţia şi exact asta am făcut! De aproape cinci ani mă bucur zilnic de «palatul» meu, Sousse. Este departe de agitaţia trepidantă şi obositoare a unei capitale, este cochet, îmi oferă calm când am nevoie dar ştie să asigure şi distracţie. Şi ne înţelegem din plimbări.

E drept, câteodată cad pradă vrăjii sale de «dolce far niente» pentru că este greu să rezişti să nu stai toată ziua pe afară când sunt atâtea lucruri care vor să fie admirate. Eu mă bucur ca în prima zi de tot cea ce mi se oferă fie că este vorba despre soare vara şi iarna, bougainvillea în culori tari, portocali înfloriţi şi încărcaţi de fructe, cactuşi impunători, arhitectura tradiţională sau doar de brutăria şi pescăria din cartier unde mereu găsesc ceva apetisant. Şi să nu uit de prăjiturile fermecate, făcute manual sau de ceaiul de mentă cu muguri de pin!

Dacă mă uit în trecut, descopăr că Tunisia nu m-a fermecat doare pe mine: unii o pictează (Gustave Klimt şi-a schimbat stilul de pictură sub vraja Tunisiei, pe Paul Klee Tunisia l-a făcut pictor după propriile declaraţii), alţii o cântă (Patrick Bruel şi celebra «Au café des délices») iar alţii o transpun în scris (Gustave Flaubert cu al său «Salammbô»).

Fără pretenţia de a mă ridica la nivelul celor amintiţi, pe mine Tunisia mă inspiră să o imortalizez în fotografii. Ca experienţa culturală şi de viaţă cu siguranţă şi-a pus amprenta asupra mea.

Înseamnă că a fost scris să ne cunoaştem! De ce şi cum va decurge această aventură rămâne de văzut…

Articol scris de Irina