Dragă Marea Neagră,

Încep această scrisorică mărturisindu-ţi că am cele mai controversate sentimente în ceea ce te priveşte. Te iubesc ca pe orice alt colţ de natură din ţara asta minunată care se cheamă România. Dar te urăsc pentru că nu ştii să îţi pui în valoare frumuseţea, captivă fiind în mâna unor oameni care sunt fie stângaci, fie răuvoitori, cei ce ne fac să plecăm departe, în căutarea unor ape mai limpezi şi mai curate.

Dragă Marea Neagră,

Când te-am cunoscut acum cel puţin 37 de ani miroseai la fel. Şi plajele tale erau atât de aglomerate încât era greu să nu te trezeşti cu nisip în ochi, aruncat de picioruşele grăsuţe sau neliniştite de copii. Dimineaţa devreme te găseam uneori liniştită şi clară, iar după-amiază deveneai învolburată şi misterioasă. Urmăream fascinată traseul tău pe plajă, înainte şi înapoi, acoperind complet câte o fâşie îngustă, în timpul serii, pentru ca apoi să o eliberezi şi să o oferi oamenilor a doua zi, pentru plajă.

Uneori te înfuriai şi ajungeai până la corturi, provocând panică sau răsete şi despărţind pentru totdeauna câte o pereche de papuci. Soarele se lipea de piele, nisipul moale şi fin pătrundea până în cele mai nebănuite unghere iar locul pe plajă era gratis. Pe apă pluteau bărcuţe mici, gonflabile, cu pitici fericiţi în ele. Negustorii vindeau nămol, coliere din scoici, „piatră de baie freacă şi înmoaie”, glume, fotografii şi „masaj, cine mai doreşte masaj?”. Terasele, toaletele, berea şi mâncarea erau preţioase prin… prezenţa lor sporadică.

Când te-am revăzut acum câteva zile miroseai a copilăria şi vacanţa mea de vară. Iar plaja era suficient de aglomerată, cu umbrele şi şezlonguri de închiriat. Se mai găsea şi loc pe nisip dar pe apă se întreceau ambarcaţiuni cu motor. Tot pe apă mai pluteau şi câte un răhăţel sau o bucată de plastic, în „buna” şi vechea tradiţie. Negustorii vindeau nămol, coliere din scoici, piatră de baie, mămăligă pe băţ, glume, iar undeva într-o margine, exista un pavilion pentru masaj. Terasele erau peste tot, ca şi chioşcurile, cârciumile, tarabele, cluburile şi muzica dată la maxim. Toaletele aveau hârtie igienică ba chiar şi senzor de mişcare. Am găsit un Venus mai linştit, bun pentru o vacanţă în familie, am găsit un Jupiter destul de bogat, de asemenea, în distracţii şi activităţi pentru copii, am găsit un Eforie Nord cu un aspect de bazar, plin de familii şi tentaţii ieftine pentru copii dar şi de cluburi duduitoare pe plajă, am găsit un Costineşti sufocat de marfă, gălăgie şi prost gust, dar plin de energie.

Am văzut oameni fericiţi peste tot, oameni care poate că nu îşi pun atâtea probleme ca mine şi aleg să te iubească necondiţionat. Dar ştii, am văzut în călătoriile mele şi ape liniştite care nu se tulbură niciodată, oameni care respectă nevoia de odihnă şi curăţenie, campinguri şi plaje impecabile, servicii la alte standarde, chiar şi la bugete mici. Dacă nu ai fi fost tu poate că nu aş fi aflat niciodată cât de frumoase sunt Marea Egee, Marea Adriatică, Marea Mediterană, Marea Roşie sau Marea Moartă. Şi ştii ceva? Chiar şi tu ieşi mai bine în poză în anumite colţuri sălbatice şi stâncoase din Bulgaria.

Poate că dacă n-ai fi fost tu şi dacă nu te-aş fi cunoscut în epoci diferite, nu aş fi ştiut că poate fi mai rău dar că poate fi şi mai bine, sau poate că nu aş fi apreciat la fel de mult apariţia unor iniţiative care promit să aducă şi litoralul românesc la un nivel măcar normal.

Dragă Marea Neagră,

Ştiu că tu rămâi acolo nemişcată, poate puţin deranjată de poluare, poate mai puţin previzibilă ca alte mări. Noi ne mişcăm mai mult ca tine, căutăm mai mult şi avem nevoie de şosele mai bune, de maşini mai bune, de cazări mai bune, pentru a ne bucura de ceea ce altădată era un privilegiu, atât cât era şi aşa cum era. Am uitat de unde am plecat şi am învăţat să privim înainte, nu înapoi, să aşteptăm mereu tot mai mult. Poate că la un moment dat vom învăţa să iertăm, să te primim înapoi în viaţa noastră, să facem ceva concret pentru tine şi să redevenim mândri.

Cu drag a ta,

Roxana

 

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.