Be in the right light, Rating +18

A trecut deja mai bine de o lună de când în Mediaş, pentru aproape 3 zile, s-au întălnit oameni pasionaţi de fotografie la Fotogenica 2012.

De obicei ratez cu mare uşurinţă ceea ce se cheamă workshop-uri de fotografie. Fie le văd prea târziu, fie sunt plecat din Bucureşti, fie … nu se potriveşte şi gata.

De data asta a fost un pic altceva, a fost programat. E adevărat, mulţumită şi concursului organizat de Academia de fotografie, între 2 – 10 iunie am luat drumul Mediaşului, oraş pe care-l cunoaşteam doar din relatările sportive ale Dreamteam-ului. E drept că anticipez, dar nu am cunoscut de fapt oraşul, ci mai degrabă o mică bucăţică din el, şi poate mai exact spaţiul delimitat de Hotelul BinderBubi, locaţia evenimentului.

Recunosc că mi-a fost foarte greu să aleg seminariile la care să particip. Sincer nu cred că aş fi ratat vreunul, dar a trebui să aleg. Am ales seminariile de mai jos şi am selectat pentru tine nişte fotografii (din păcate pe FB am fost avertizat atunci când a pus o parte din ele). Că sunt bune sau mai puţin bune e cu siguranţă de discutat.

Un scurt preambul de fotografie de produs cu Dinu Lazăr

Body Shapes ţinut de Sooska, un fotograf non-conformist cu implicare şi umor în munca pe care o face.

Elemente de redare a mişcării în fotografie – ţinut de Mihai Musceleanu, un om cu o pasiune veche, care are şi transmite acel început de alfabet (vei vede mai jos ce şi cum).

Am ciupit un pic din noapte şi din experienţa lui Catalin Păduraru la workshop-ul de Astrofotografie.

Am socializat la Ferma trei Stejari, unde ne-am împrietenit cu platourile ţărăneşti împănate de o degustare de vinuri şi un  foc de tabară.

Şi nu în ultimul rând, seminarul Cum să te promovezi ca fotograf –  prezentare de branding pentru fotografi ţinut de Raluca Bogdan.

Mi-ar fi plăcut să dureze măcar două zile  pline şi să fim mai interactivi noi cu noi. Nu mi-a plăcut să fiu cursantul turist, aşa cum spunea Simion Buia, aşa că m-am ţinut de programul ales, chiar dacă au apărut tentaţii şi subiecte potenţial comparativ interesante. Aş fi tras cu şi de maşinile Audi prezente la eveniment, dar a fost la concurenţă neloaială cu seminarul de nud (acum e adevărat că nu ştiu exact pentru cine – noi auzeam scăşnetul frânelor iar ei se uitau în sus la modelul din balcon – evident riscuri mari de ambele părţi :), aşa ca … am tras perdeaua).

Mi-aş fi dorit să ajung şi la seminarul de fotografie subacvatică ţinut de Dinu Lazăr, probabil  atracţia indiscutabilă a întregului eveniment.

Am cunoscut oameni faini, dar poate cel mai mare câştig pentru mine se reduce la esenţa întrebării: Ce fel de stil fotografic îmbrăţişezi şi de ce?

Destul de des am auzit de la oameni care chiar au un cuvânt de spus în fotografie, un adevăr pe care unii nu-l ştiu iar alţii  poate l-au uitat, atraşi în vâltoarea digitală a vremurilor în care trăim: Începem să ne apropiem de fotografie de la litera L sau E, sau  poate M. Nu începem cu alfabetul aşa cum  orice prichindel îşi face cu greu loc în desişul literelor, cuvintelor, propoziţiilor.

Expunere, reguli de aur sau nu, mişcare, sensibilitate, diafragmă şi nu în cele din urmă ideea, pentru că până la urmă ne ajutăm de tehnica pe care o avem la îndemână să exprimăm ceva prin fotografia pe care o realizăm. Întotdeauna mi-a plăcut întrebarea pusă cu câteva fracţiuni de secundă înainte ca degetul să-şi definitiveze cursa nebună – La ce folosim fotografia pe care vrem …aaaa, tocmai am făcut-o?

În era digitală avem puterea de a vedea, măcar în anumite limite, ceea ce am făcut. Putem decide pe loc să o ştergem sau să o păstrăm. Îmi plăcea sentimentul acela de nerăbdare când aşteptai să se termine rolfilmul, să-l duci la developat, sau să-l developezi singur, să vezi ceea ce a rezultat în urma acelei apăsări scurte pe butonul aparatului de fotografiat. Îmi plăcea mirosul filmului care se usca pe sfoară sau a hărtiei fotografice proaspăt revelate. Foarte mulţi din cei care folosesc aparatele de fotografie astăzi nu au văzut cum arată un film sau ce înseamnă developare. Poate că nici nu-i interesează. De ce m-am întors atât de mult în timp, poate pentru că am plecat cu mai multe întrebări decât aveam la început. Şi cred că e bine aşa. Mi-a confirmat Raluca Bogdan că sunt întrebări la care trebuie să ne căutăm un răspuns legitim şi sincer şi recomand să mergi la cursurile ei chiar dacă nu ţi se pare că ar fi pentru tine.

La sfărşitul seminarului de redare a mişcării, Mihai Musceleanu ne-a recomandat să citim o carte. Mi-au plăcut nişte pasaje din cartea Camera luminoasă – însemnări despre fotografieEditura Idea Design&Print scrisă de Roland Barthes şi care se potrivesc discursului încropit de mine mai sus.

” … Fotografia se sustrage. Repartizările la care ea este supusî sunt în fact fie empirice (Profesionişti / Amatori), fie retorice (Peisaje / Obiecte / Portrete / Nuduri), fie estetice (Realism / Pictorialism), în orice caz exterioare obiectului, fără niciu raport cu esenţa sa, ce nu poate fi (dacă există) decât Noul căruia i-a fost începutul; iar asta fiindcă aceste clasificări s-ar putea aplica foarte bine şi altor forme, mai vechi, ale reprezentării. S-ar zice că Fotografia este inclasabilă. …”,

“… Nebună ori cuminte? Fotografia poate fi şi una, şi alta: cuminte dacă realismul ei rămâne relativ, temperat de deprinderile estetice sau  empirice (a răsfoi o revistă la coafăr, la denist); nebună, dacă acest realism este absolut li, dacă se poate spune aşa, original, readucând la cunoştiinţa îndrăgostită şi înspăimântată însăşi litera Timpului: o mişcare propriu-zisă revulsivă, care răstoarnă cursul lucrului, pe care aş numi-o, pentru a încheia, extaz fotografic.”

Ce căutăm de fapt?

Acestea sunt cele două căi ale Fotografiei. Rămâne să aleg: să supun spectacolul ei codului civilizat al iluziilor perfecte sau să înfrunt în ea trezirea realităţii intratabile.

Multă putere doamnei Beatrice Popa pentru ediţia 2013.

Să ne revedem cu bine la Fotogenica 2013 cu tolba plină de întrebări şi poate şi ceva răspunsuri.

 

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.