La tratament sau pur şi simplu la plimbare, un traseu foarte frumos atât pentru adulţi cât şi pentru copii

“Degeaba facem noi tot ce se poate, atât timp cât zona aceasta nu este promovată iar oamenii nu ştiu ce pot face aici” se plâng gazdele mele de Vila Lili, pensiunea la care stau şi despre care vă povestesc mai multe mâine.

“Am obţinut fonduri şi începem în curând campania de promovare” spune primarul Mihai Mateescu, pe care îl întâlnim în faţa primăriei, imediat ce am ieşit la o scurtă plimbare prin staţiune. Sunt cumva uluită de atitudinea deschisă pe care o are primarul, îmi dau seama că am fost prezentată ca jurnalist şi, de aceea, laudele sau autolaudele au început să curgă iar la despărţire am fost pupată cu căldură pe ambii obraji. Aşa or fi primarii prin Vâlcea, mai pupăcioşi. Aflu însă imediat că acest primar a fost ales de 4 ori până acum, că uşa lui este mereu deschisă, la propriu, că aşa cum a vorbit cu mine vorbeşte şi cu orice om de pe stradă care are o problemă, că se ocupă de nevoile celor mai amărâţi, chiar şi când un bătrân are nevoie de o proteză auditivă (confirm, avea hârtiile în mână). Merg mai departe şi mă uit pe unde calc, sperând ca în viitorul apropiat să intre şi străzile în renovare. Se lucrează, se vede că lucrurile se mişcă, În parc este forfotă pentru reamenajare, va fi creată chiar şi o cascadă. Clădirile vechi şi cândva frumoase ale cinematografului sau ale fostei baze de tratament au fost recuperate şi există şansa să fie reabilitate. Brătianu, fondatorul staţiunii Băile Govora şi Zorileanu, primul cercetător şi “întemeetor” medical al Băilor Govora aşteaptă şi ei, împietriţi, schimbările. E o zi călduroasă în Govora, lucru neobişnuit pentru staţiunea care nu are aproape niciodată caniculă vara, aşa că mă bucur de umbra parcului. Când se vor termina lucrările va fi şi linişte.

Am terminat turul de staţiune, în care în afară de a te trata de afecţiuni respiratorii (şi altele conexe, vezi aici mai multe detalii) a te plimba şi a te opri la o cofetărie nu prea ai, într-adevăr, ce să faci. Dar odată ce stai aici ai suficient de multe opţiuni în împrejurimi. Avem doar un weekend la dispoziţie, aşa că eu îţi recomand doar trei, despre restul mai poţi găsi detalii în povestea mea de la weekendul din Horezu.

Mănăstirea Govora

Cu aspectul şi arhitectura ei medievală şi aşezarea pe o culme înaltă, Mănăstirea Govora nu trebuie ocolită dacă eşti prin zonă. E locul perfect în care să începi ziua, în liniştea dintre zidurile ei groase. Construirea ei a început în secolul XIV-XV, sub Vlad Dracul. În timp a fost reparată de Matei Basarab şi complet renovată de Constantin Brâncoveanu, iar mănăstirea a fost un loc important al culturii româneşti pentru că tot aici a fost instalată o tiparniţă. Se poate afla încă de la intrarea prin turnul clopotniţei că aici s-a tipărit prima carte de lege în limba română.

Salinele Ocnele Mari

După vizita la salina de la Turda, credeam că mai bine de atât nu o să găsesc. Ei bine, m-am înşelat. Salinele Ocnele Mari sunt şi mai şi. Am găsit aici, sub pământ, un întreg orăşel. Bine, poate exagerez vorbind de un oraş, dar spaţiul este foarte mare şi sunt o grămadă de locuri amenajate ingenios pentru a te ţine cât mai mult sub efectul benefic al sării. De la băncuţe, mese şi leagăne până la terenuri de tenis sau joacă, maşinuţe pentru copii, sală de fitness, cinema, locuri din care poţi cumpăra o cafea caldă, o bere rece (dacă nu ţi-e deja suficient de rece) sau ceva de mâncare. Poţi chiar să te şi rogi, în capelă. Am fost cu adevărat foarte impresionată. Sub pământ se ajunge cu autobuzul, în care ai timp să afli mai multe detalii despre ceea ce urmează să vizitezi. Autobuzul vine la 30 de minute (mie mi s-a părut chiar mai des) iar de intrat poţi intra între 9:00 şi 17:00. Costă 14 lei de adult, 7 lei de elev şi e gratuit pentru copiii mai mici de 3 ani. Mai multe detalii găseşti aici.

Mănăstirea sau Bisericuţa dintr-un lemn

Aici am mai ajuns şi am mai scris atât eu, în Weekend în România: Horezu, cât şi Octavia, în Bisericuţa dint-un lemn. Există locuri în România în care revii pur şi simplu pentru că îţi plac, sau pentru că te fac să te simţi bine. Şi de fiecare dată când le vizitezi experienţa este alta. De această dată, cu ajutorul gazdelor mele, am putut să descopăr ceva din viaţa măicuţelor, am stat cu ele de vorbă, am mâncat prăjituri de casă în chilii (foarte moderne de altfel şi pline de cărţi!) şi … am râs şi am zâmbit mult. Avem poate părerea preconcepută că odată cu retragerea la mânăstire oamenii ar trebui să fie doar evlavioşi şi serioşi dar nu este aşa. Cu feţe senine, măicuţele s-au arătat în faţa noastră aşa cum sunt ele, oameni cu suflet curat şi vesel, cu griji şi probleme, cu mult umor, dragoste pentru copii şi poftă de joacă. De la măicuţe au aflat cei mici că atunci când te plictiseşti aşteptând turişti, poţi să dai o tură în jurul bisericii de lemn păşind pe pragul îngust din jurul acesteia.

De atunci, la noi în casă nu mai există duhuri rele. LumeaMică arde din când în când smirnă, primită de la Mănăstirea dintr-un lemn. Iar eu savurez cu măsură dulceaţa de soc, pe care tot măicuţele o fac aici, printre alte munci grele şi solicitante.

După un astfel de traseu vii acasă odihnit şi luminat, realizând, încă o dată, că toate motivele noastre de a ne plânge de turismul din România nu sunt decât o pâclă subţire pe ochi pe care, dacă o dăm la o parte, vedem adevăratele frumuseţi şi devenim mai toleranţi cu ceea ce nu merge poate aşa cum am visa.

Neajunsurile României sunt ca o literă lipsă dintr-un cuvânt, pe care, cei obişnuiţi să citească (a se citi “călătorească), îl vor înţelege chiar şi aşa.

ceva lipseste aici…

Notă: Am citit că “govora” provine ori din cuvantul slavon “gavariti” care înseamnă a vorbi, a spune, izvor, ori de pe la traco-daci, unde ar fi însemnat adâncitură, vale cu izvoare.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.