Amintire de la mare cu bărcuţa plutitoare şi maimuţa vorbitoare

Fragmente de memorie sentimentală

Nu am făcut niciodată poza cu bărcuţa plutitoare. Şi nu stiu dacă maimuţa insolată de care tuturor ne era milă vorbea şi nu stiu nici ce ar fi spus dacă ar fi putut. Tind să cred, prin prisma prezentului, că o maimuţă ne-vorbitoare ar fi într-adevăr un motiv să mergi astăzi până la Mamaia ca să o imortalizezi dar asta ţine de alte vremuri….

De altfel nici cu banana plutitoare (când jucăriile chinezeşti gonflabile încetaseră sa mai fie un lux) nu am facut poză. Iar nămolul l-am folosit numai ca să mă deghizez într-un muschetar golaş pe care scria ANA – pasămite restul nu mai încăpuse sau se terminase cerneala magică.

Am ocolit mereu Satul de vacanţă cu vacarmul infernal, zecile de mirosuri şi balamucul de rigoare, ocolind prin Parcul Taăbăcăriei şi ieşind exact lângă Bowling.

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!