Cum m-am ars eu la Marea Neagră – reconstituire

Prin 1900 toamna (totuşi, să nu speriem cititorii - iulie, 1978), soţul meu a hotărât, după o săptămână de stat în Retezat, cu cortul, la Lacul Pietrele, să petrecem şi o săptămână la mare, la soare, tot cu.  Adică...cortul.

Am coborât din Retezat şi, după o mică escală la Petroşani, pentru remedierea unei pene de cauciuc şi o alta la Bucureşti, la părinţi (pentru aprovizionare cu benzină în canistre, diverse conserve şi alte alimente cunoscute că pot rezista la ceva căldură, carne friptă în untură, slănină), am purces la drum. Unde? La Vama Veche, pentru că nu fuseserăm acolo decât în vizită, Costineştiul fiind la acea vreme ”central point” pentru noi. Deşi nu era traficul de acum, am urmat celebrul traseu E15, pe atunci, E60 acum, Bucureşti, Afumaţi, Urziceni, Slobozia, Vadu–Oii, Hârşova, apoi prin dealurile de la Palas, unde ne ademeneau dreapta, s...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!