Mocăniţa de pe Valea Vaserului – dragoste cu năbădăi

Aşteptasem cu nerăbdare ziua în care în sfârşit mă voi întâlni cu Mocăniţa. Mă informasem bine şi eram bucuroasă că lumea vorbea tare frumos de ea pe diferitele bloguri de călătorie iar site-ul oficial era nemaipomenit. Ar fi fost de ajuns doar pozele ca să mă convingă, dar organizarea părea şi ea impecabilă: un traseu printr-o vale de vis aparţinând parcului natural al Munţilor Maramureşului sub protecţie europeană, un tren-hotel plasat chiar în incinta gării în care te puteai caza în mod drăguţ şi original, un serviciu de catering care te lua în primire din incinta gării cu cafe-barul Elefant sau, eventual, cu un mic dejun la trenul-hotel, băuturi pe traseu, un grătar pregătit pe loc la staţia finală din Paltin şi o cină tot la trenul-hotel, propuneri şi drumeţii şi mult material informativ şi, mai ales, un program variat al mocăniţei. Celor ce vroiau ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.