387073_389946391075437_265068287_n

Cum ajungi în siguranţă de la aeroportul Henri Coandă în Bucureşti?

Update: Articolul de mai jos a fost scris ca protest împotriva unui sistem nesigur de comandă a taxiurilor, la momentul respectiv. În clipa de faţă monopolul taxiurilor s-a încheiat! Acum poți comanda un taxi la preț normal la unul dintre cele două ghișee deschise special la terminalul Sosiri. Pe un panou mare sunt trecute 19 firme de taxi, numărul de telefon și tariful perceput. Alegi singur compania, iar șoferul ajunge în doar câteva minute în stația din fata terminalului. Reţine numărul acestuia şi ai grijă să verifici asta atunci când te urci. 

Dacă nu vrei taxi şi nici nu te aşteaptă nimeni, mai ai două posibilităţi: trenul care te va duce până la Gara de Nord, şi despre care găseşti informaţii aici sau autobuzele 780 şi 783 despre care găseşti informaţii aici.

…………………………………………………………………………………………………………………………….

O să încep prin a-ţi spune ce să NU faci: în niciun caz nu lua un taxi din aeroport. Sunt scumpe, iar majoritatea şoferilor sunt mai mult decât dubioşi. E o ruşine pentru aeroportul cel mai cunoscut al ţării să nu ofere servicii civilizate de taximetrie. Acest articol face parte dintr-o serie de alte articole scrise de bloggerii de travel la iniţiativa lui Cezar aka ImperatorTravel.ro şi se vrea un semnal de alarmă la adresa autorităţilor aeroportuare. Domnilor, doamnelor, aeroportul Otopeni e primul contact al străinilor cu ţara noastră. Şi nu are nici măcar un birou de informaţii turistice. Lucru pe care alte aeroporturi din ţară le au (vezi Timişoara).

Aţi auzit cu siguranţă cu toţii povestea lui Yurika Masuno. E regretabil ce s-a întâmplat, regretabil fiind un cuvânt extrem de slab. Cum facem ca atunci când ne urcăm într-un taxi din aeroportul Otopeni să ne simţim în siguranţă? Când se vor (auto)sesiza cei responsabili? Vor arăta vreodată vreun semn că le pasă? Nu am răspunsuri la aceste întrebări. Tot ce ştiu este că eu, una, nu m-aş urca vreodată într-un taxi, acolo. Însă vedeţi voi, străinii care ne vizitează ţara nu ştiu asta. Pentru ei, e normal că atunci când coboară din avion, să ia un taxi în deplină siguranţă.

Evident, ar fi absurd să afirmăm că în alte ţări nu se întâmplă crime sau violuri. Acum vreo doi ani era în Paris o psihoză colectivă, cu taxiuri false şi criminali în serie. Am prietene pariziene care nu se urcau vreodată într-un taxi noaptea fără să facă mai întâi o poză cu telefonul numărului maşinii şi să o trimită unui prieten, anunţându-l pe şofer de trimiterea MMS-ului. Lucruri urâte se întâmplă peste tot, dar în unele locuri se întâmplă pur şi simplu sub ochii celor care ar trebui şi ar putea să îndrepte lucrurile. Şi încă ceva: e important să vă spuneţi părerea. În cazul în care şi pe voi vă nemulţumeşte situaţia de la Otopeni, aveţi aici datele de contact ale aeroportului. Scrieţi-le. Să nu ne îndoim de buna lor credinţă, poate nu îşi dau seama de CÂT de nemulţumiţi suntem noi, cei care luăm avioane de acolo. Tăcerea înseamnă complicitate, spune autorul acestui articol! Îl putem contrazice?

Cum ajungi, totuşi, în siguranţă de la aeroport în oraş?

Am început prin a-ţi spune ce nu trebuie să faci. Dar asta nu îţi rezolva problema ţie, călătorului care trebuie să ajungă din aeroport în Bucureşti. Ai două posibilităţi: trenul care te va duce până la Gara de Nord, şi despre care găseşti informaţii aici sau autobuzele 780 şi 783 despre care găseşti informaţii aici. O a treia ar fi sunatul după un taxi. Dacă faci comandă, va trebui să ieşi în afara aeroportului să îl aștepți. Dar e mult mai ieftin, merită!

Foarte important, legat de ce mai poate face fiecare dintre noi: data viitoare când vezi un om ezitant prin Otopeni (român, străin, ce o fi el) oferă-i ajutor. Sună după un taxi, arată-i de unde să ia autobuzul sau trenul spre Gara de Nord. Mie mi-a prins bine când o familie m-a ajutat, acum trei ani. A contat mult. Soluții există, trebuie doar să le căutăm. „La noi nu se poate” nu este o opţiune.

Călătorii plăcute şi, mai ales, în siguranţă!

Au mai scris despre acest subiect: George – World traveller, Cezar – ImperatorTravel, Anca – Funtur, Alex – Turistu, Liliana – Placerea de a calatori, Anca – 1001 calatorii, Florin – Drum liber, Petrus – Ghid Turistic digital2.0, Carmina – Travel with a smile, Mădălin – Turism market, Roxana – The CityBreak, Narcisa – TravelGirls, Tim, Alina – Wafu, Elena, Paravion.ro, Lucian – Lipa-Lipa.ro, Paula – Viajoa, Iulia – Blog de Bucuresti, Iulian-Trans-ferro.ro, Sorin – Contributors, Xplorio, Vulpitza, Sorin – AirlinesTravel, Aliceee Traveler

Condoleanţe familiei Masuno.

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.