O fi la modă să ne facem vacanţele prin vecini, dar să nu uităm că avem şi noi o frumuseţe de ţară

Cristina, te-ai născut în Sebeş, eşti ardeleancă. Mi se pare mie sau ardelenii nu au neapărat obsesia bănăţenilor de a arăta că ei sunt cei mai cei?”

„Da, m-am născut în Ardeal şi, chiar dacă m-am mutat în Banat de zece ani deja, port în suflet Ardealul. Ştii, noi, ardelenii, suntem învăţaţi să ne vedem de treaba noastră, să facem lucrurile cât mai bine şi să mergem seara la culcare cu conştiinţa împăcată. Noi nu vrem să fim fruncea sau buricul. Suntem sufletul ţării şi suntem foarte mulţumiţi de asta.”

„Povesteşte-mi despre Ardeal. Ce are Ardealul mai bun? Locuri, oameni, întâmplări, istorie, suflet?”

„Aş putea vorbi ore în şir despre Ardeal. Mie cel mai mult îmi plac oamenii de aici şi toată rânduiala cu care se fac lucrurile. Bineînţeles, există şi componenta romantică a locului, și anume aceea că din zece în zece km dai de câte un sat cu cel puţin o biserică monument, dacă nu o cetate. Drept e că multe cetăţi sunt neîngrijite şi aproape în paragină, că nu sunt bani de la stat pentru aşa ceva, însă bisericile sunt întreţinute de comunităţile locale şi arată bine. Sunt vizitate atât de români, cât şi de saşi, care la începutul anilor ’90 au făcut un exod în masă, în Germania.

Însă, ce are Ardealul mai bun este Sibiul. De câţiva ani, de când a fost Capitala Culturală Europeană, Sibiul e mult mai mult decât un oraş cu 160 000 de locuitori. Cred sincer că este cel mai vizitat loc din România în momentul ăsta, exceptând Bucureştiul, bineînţeles. Am citit recent că a fost inclus de către Forbes în top 10 locuri de vizitat în Europa. Mi se pare o realizare care spune multe despre oraş.

Şi să nu uit, că este foarte important. Cred sincer că, în câţiva ani, Alba Iulia va fi împânzită de turişti străini. Poate nu chiar ca Sibiul, însă pe aproape. De când au început lucrările de renovare a Cetăţii Alba Carolina, oraşul a prins culoare. Abia aştept să fie totul gata pentru că toţi oamenii cărora le-am sugerat s-o viziteze sau pe care i-am dus personal în Cetate au fost de-a dreptul impresionaţi de ea.”

„Dacă nu greşesc, te-ai mutat în Timişoara din cauza studiilor şi ai rămas, după. Cum e Timişoara? Cu ce ai înlocui-o, dacă ar fi să o înlocuieşti?

„Da, studiile sunt de vină pentru mutarea mea. Însă trebuie să recunosc că, dacă ar fi fost să aleg cu mintea, aş fi ales Clujul. Timişoara a fost aleasă cu sufletul. Am simţit eu că este singurul oraş în care mai vreau să locuiesc în România. După zece ani de Timişoara încă simt asta. Cred că am ales bine. Acum nu spun că alte oraşe ar fi mai puţin frumoase, primitoare sau cu mai puţine oportunităţi. Spun doar că Timişoara îmi este foarte aproape de suflet şi îmi oferă în permanenţă provocări. Cred că singurul oraş cu care aş înlocui-o ar fi Viena. Dar, sincer, încă nu fac planuri de plecare.”

„Am citit, la tine pe blog, despre cursurile despre comunicare pe care le ţii studenţilor. Şi, în plus, despre oportunitatea pe care le-o oferi, împreună cu colegele tale, de a face practică pe bune. Nu pot decât să te felicit pentru toate aceste acţiuni. Ai sfaturi pentru tinerii absolvenţi? Cei care tocmai au terminat şi îşi caută acum o slujbă în PR?”

„Uite, workshop-urile PRbeta sunt cel mai important motiv pentru care nu plec din Timişoara. Împreună cu Oltea Zambori (co-organizator al workshop-urilor) şi cu fetele din echipa PRbeta – Alina, Adina, Roxana, Laura, Flavia – încercăm să le oferim studenţilor şansa de a trece de pe băncile facultăţii direct pe piaţa muncii, în cadrul unor companii care le oferă internship-uri şi, de ce nu, job-uri.

Există un cerc vicios pe piaţa muncii de la noi. Dacă nu ai experienţă, nu te angajează nimeni. Dacă nu te angajează nimeni, nu poţi câştiga experienţă. Şi aşa, ne trezim cu absolvenţi de facultate care lucrează ca vânzători, şoferi, constructori şi alte meserii mult sub nivelul lor de pregătire. Cu programul de workshop-uri PRbeta încercăm să oferim studenţilor şansa de a se face remarcaţi, chiar dacă nu au experienţă de lucru încă.

Acum, nu spun că este doar vina companiilor că nu angajează studenți. Mulţi dintre ei ai trebui să se gândească la viitor încă din timpul facultăţii: să se înscrie într-un ONG, să se implice în acţiuni de voluntariat, să participe la un program Erasmus, să citească suplimentar, nu doar pentru şcoală şi, foarte important, să fie creativi, naturali şi sinceri. Cu siguranţă că toate astea îi vor ajuta atunci când un potenţial angajator le citeşte CV-ul.

„Închei cu o întrebare legată de vacanţă, că tot scriu pentru un blog de călătorii. Unde-ţi petreci vacanţele de vară, în general? Sfaturi pentru cititorii noştri?”

„De acum câţiva ani începând, vacanţa mea de vară este un fel de mix între plimbările prin Ardeal şi plajele Mediteranei. Iubesc deopotrivă şi marea, şi muntele. Balanţă fiind, mi-e foarte greu să fac o alegere când vine vorba despre lucrurile care-mi plac foarte mult, aşa că, atunci când pot, le aleg pe amândouă.

Ideea asta cu Marea Mediterană mi-a venit prin 2007. De fiecare dată vizitez o altă ţară din partea nordică a Mediteranei. Am început cu Spania, apoi sudul Franţei, Italia şi, în vara asta, Grecia. Ar fi trebuit să fie Croaţia, că ea era la rând, însă aşa s-au aranjat lucrurile. Rămâne să o vizitez anul viitor. Oricum, până acum mi-a plăcut Grecia cel mai mult. Are un „ceva” aparte care pe mine m-a fermecat.

Şi, cum spuneam, în fiecare vară mă plimb prin Ardeal. Recunosc că este doza mea secretă de energie pentru tot restul anului. Recomand tuturor românilor să-şi redescopere ţara. Avem mii de locuri frumoase în România, chiar dacă nu sunt promovate aproape deloc. Lăsaţi Sinaia, Bran, Sighişoara şi Bucureşti. O să găsiţi mult mai multă Românie printre satele şi orăşelele săseşti ale Ardealului, printre bisericile Moldovei, printre Crișuri sau printre sculpurile în lemn ale Maramureşului. O fi la modă să ne facem vacanţele prin vecini, dar să nu uităm că avem şi noi o frumuseţe de ţară.”

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.