De zece ori România

Tu, cel care ne citeşti, ai observat că am încercat să avem, de-a lungul timpul, o atitudine pozitivă. Nu e uşor să o păstrăm zi de zi, însă noi credem că merita subliniate şi lucrurile bune din România. Şi asta nu doar astăzi, de ziua naţională. Am selectat aşadar zece destinaţii din țărişoara asta care, cu bune, cu rele, e a noastră. Destinaţii despre care am scris deja, în anul care a trecut. Ţi le recomandăm cu tot dragul, au fost toate încercate de noi, unele sunt chiar locurile noastre natale. Munte, mare, sate, oraşe… România! Aşteptăm şi recomandările tale, se-nţelege de la sine.

Aşadar, cele zece destinaţii, a căror ordine este pur aleatorie,  sunt:

1. Sibiul: „Am nimerit într-o toamnă ploioasă, tot pe principiul de “n-avem-ce-face-hai-la-Sibiu”, o vreme urâtă şi-un oraş zgribulit, de scotea tot cheful de învârtit pe străzi din noi. Ia hai la muzeu, ce,  n-am spăla şi noi retina un pic şi rearanja zenul?

Am luat bilet pentru intrare la toate muzeele care ţin de Brukenthal, însă nu am ajuns decât în vreo patru din ele: Palatul Brukenthal, din care cel mai mult îmi place galeria românească, Muzeul de istorie, în care reţin că ne-am minunat de imensitatea de “sabie pentru două mâini”… frăţică!, eu ştiu că oamenii erau un pic mai firavi vreme-înainte, eu cred că îi ajuta şi calul s-o ridice de jos!! Muzeul de vânătoare e mai mult recomandat pentru băieţi că mie îmi era cam milă de blănurile ălea moarte, deşi a fost o milă amestecată cu fascinaţie. Şi Muzeul de Istorie Naturală, mititel, dar fain aranjat şi foarte interesant, a fost o descoperire plăcută.

Şi, unul pe care îl amânasem de fiecare dată, dar într-un final am reuşit să-l străbat, deși a fost numai un “touch-and-go”, aşa că iar vreau să merg: Muzeul Astra. A fost dragoste la prima vedere, aşa că m-aş mai duce la un picnic acolo, m-aş duce să îl prind cu căsuţele deschise sau m-aş mai duce cu bicicleta, aşa cum am mai fost.”

2. Apusenii: „Am pornit agale către Izbucul Tăuz pe o potecă îngustă care se desprinde tot din drumul forestier. Există un indicator după care trebuie să te uiţi cu mare atenţie pentru că este mic şi îl poţi rata foarte uşor. Poteca şerpuieşte uşor prin pădure şi te poartă printr-un peisaj de poveste cu vegetaţie abundentă, punţi improvizate din trunchiuri de copaci şi petice de cer oglindindu-se în ochiuri de apă. M-a încercat din nou un mic regret că anul ăsta a fost deosebit de secetos, răpind astfel din spectaculozitatea peisajului. Urmând cursul de apă am ajuns în apropierea unui perete de stâncă la baza căruia sclipea în soare oglinda unui mic lac.”

3. Valea Vaserului:  „Frumuseţea peisajului te face să uiţi de răcoarea matinală, iar traseul îţi da nenumărate ocazii să admiri liniile armoniose şi cu iz d’antan ale locomotivei şi fumul ei jucăuş. Vaserul a fost un însoţitor constant şi e greu să nu te entuziasmezi în faţa unui râu de munte în care se oglindesc munţi împăduriţi şi poieni însorite, unde caii se opresc la apă şi excursioniştii la un picnic şi pe lângă care vieţile localnicilor decurg alene, într-un ritm lent, acelaşi de sute de ani. E frumos să te simţi din nou copil şi să cauţi chicotind cel mai bun unghi din care să surprinzi încă o dată şi încă o dată locomotiva pufăind şi înaintând, înceată şi zveltă deopotrivă.”

4. Delta Dunării: „Când ajungi pentru prima dată în Delta Dunării, mintea ta e plină de idei preconcepute. De aceea, când am văzut caii sălbatici în mijlocul drumului, nu mi-a venit să cred pentru că mă aşteptam să îi găsesc cu greu, în pădurea Letea. Îmi imaginam că tot păsăretul acela de poveste, pelicani, cormorani şi alte minunăţii sunt mai degrabă în poze şi că nu poţi ajunge la ei prea uşor. Ei bine, erau peste tot. Iar dumbrăvencele sau prigoriile, micile păsări colorate, o minunăţie de care Dumnezeu trebuie să fie tare, tare mândru, erau peste tot…”

5. Plaja Gostinu: „E greu să pleci de la Gostinu după ce cutezi a crede că locul ăla îţi aparţine, că doar tu îl iubeşti şi-i strângi gunoaiele în saci menajeri, că doar tu îi freamăţi recunoscător nisipul fin, că doar tu suferi văzând cutiile de bere ruginite, abandonate de ani de zile în speranţa cretină a unei biodegradări. Dar pleci şi juri să spui şi altora ce-ai trăit acolo.”

6. Săpânţa, Maramureş: „Cimitirul Vesel de la Săpânţa este un portret al satului şi al zonei, ajutându-te să înţelegi mai bine viaţa, ocupaţiile, dialectul şi chiar spiritul acestor locuri. Deşi ţăranul român crede în Dumnezeu şi în voinţa lui, în Cimitirul vesel îşi exprimă liber frustrarea faţă de moartea apărută înainte de vreme. Ceea ce a început Ioan Stan Pătraş şi relaţia glumeaţă cu divinitatea nu este ceva complet nou. Am citit că în sinaxarele bizantine (cărţi care prezintă pe scurt vieţile sfinţilor) apăreau mimi şi nebuni care transmiteau cuvântul evangheliei prin poante şi atitudini neobişnuite. Supranaturalul, divinitatea este astfel adusă mai aproape de om, de realitatea pe care el o cunoaşte şi o poate accepta mai uşor.”

7. Satul Peştera, judeţul Braşov: „În munţi timpul trece altfel şi cel mai bun mod de a-l respecta e să laşi în urmă tehnologia. Şi dacă eşti atent în curând vei auzi „sunetul liniştii” – clipa aceea în care tăcerea e perfectă, în care odată cu opritul paşilor şi a scârţâitului zăpezii nu rămâne nimic. Mai întâi poţi fi cuprins de un sentiment de nelinişte, de parcă ai fi actor într-un film mut, varianta color (pentru că da, culorile sunt uimitoare, chiar şi iarna). Apoi un lătrat de câine sau o conversaţie îndepărtată, transmisă de ecou peste văi, îţi aminteşte că ai sonor. După care tăcerea revine, iar tu nu te înduri să mai păşeşti pentru că odată cu ea te învăluie o pace pe care nu ai mai simţit-o demult.”

8. Alba Iulia: „Un răpăit de tobe şi sunete de alămuri ne-au chemat afară, unde ne-am trezit în plină poveste medievală – un convoi pedestru alcătuit din bărbaţi maturi, tineri şi un băieţel, îmbrăcaţi în costume de epocă şi purtând peruci argintii, însoţiţi de o fanfară şi toboşari, păşeau solemn. În urma lor o mini cavalerie venea pe mândri cai negri, unii înspumaţi. Era defilarea gărzii traseului celor Trei Fortificaţii, un adevărat spectacol.”

Defilarea garzii celor Trei Fortificatii

9. Hunedoara, Castelul Huniarzilor: „Deşi era o zi de toamnă caldă, zidurile groase de piatră, ferestrele mici, frigul din sălille prea mari pentru a putea fi vreodată încălzite, mi-au sugerat că  pentru a retrăi vremurile apuse, ar trebui să revenim la sfârşitul lunii iulie când, în fiecare an are loc aici festivalul medieval “Zilele Castelului” care, pe lângă dansuri în costume de epocă şi demonstraţii de lupte prezintă şi mai multe Ordine Cavalereşti din Transilvania.”

10. Timişoara: „Despre Timişoara nu ştiam decât ce ştie toată lumea, şi anume că este primul oraş din Europa cu străzi iluminate electric. Hmm, ba mai ştiam câte ceva. De exemplu, aici a fost atestată cea mai veche fabrică de bere din România, a funcţionat primul serviciu telegrafic şi prima reţea de telefonie din România, a fost asfaltată prima stradă din România, a mers primul tramvai electric şi au avut loc primele proiecţii cinematografice din România. Totodată, este singurul oraş european cu trei teatre de stat în limbile română, maghiară şi germană.

Ca şi Sibiul, Timişoara te îmbie la plimbare pe străduţele sale înguste, dezvăluindu-şi farmecul, la fiecare pas. Eşti acaparat de ineditul locului şi, animat de curiozitatea celui care vine pentru prima dată aici, priveşti entuziasmat în stânga şi în dreapta şi descoperi aici o clădire pitorească, acolo un balcon cochet, dincolo un felinar interesant şi aşa mai departe. Nu poţi rămâne indiferent la amalgamul de stiluri şi influenţe care oferă un aer cosmopolit oraşului.”

Acest articol face parte din campania blogosferei româneşti de călătorii, scopul fiind promovarea unor destinaţii ce merita vizitate din tara noastră. Este cea de-a doua campanie de acest fel, dupa cea in care vă recomandam destinaţii de “city break” din România. Astazi, de Ziua Naţională, mai multe bloguri au scris despre 10 cele mai frumoase locuri româneşti. Te invit să citeşti articolele. La mulţi ani, România !

Ioana Budeanu

Hai la Bord

Viajoa

Imperator Travel Blog

Alice Traveler

Catherine’s Crossroads

Mirel Matyas

Ciprian Caraba

Ovidiu Naghiu 

Bialog

Dorin Taranu 

TravelBadgers

Blogul de calatorii

Printre Randuri

Placerea de a calatori

FunTur.ro

Drum liber

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.