Gondolaaaaa! Nu, mulțumesc!

Sunt convinsă că cei care au vizitat Veneţia mai că ar pune rămăşag că orașul este un fel de paradis al pietonilor, pe care nu-l poţi străbate decât căţărându-te şi coborând zecile de scări sau traversând podurile, poduleţele şi poduşoarele care leagă încurcatele canaluri. Şi că, dacă ai vrea cumva să o iei mai repede şi, preferabil, nu la picior, singurul lucru pe care l-ai putea face este să te urci în primul vaporetto şi să bagi cărbuni. Şi aş putea paria că nici măcar nu ți-a trecut prin cap că, în Veneţia, ai putea chiar pedala!

Nu, nu mă refer la hidrobiciclete şi nici la vreo cyclette pe care ai putea pedala într-un hotel cu mai multe stele, în timp ce pe fereastra deschisă se aud gondolierii ademenind turiştii la plimbare şi la uşurat de buzunare. Mă refer la draga, vechea bicicletă cu ghidon şi roţi prăfuite şi o șa pe care ai dori-o cât mai comodă, ca să nu te facă să simţi prea mult kilome...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.