Cea mai frumoasă bucurie este cea de dinainte

Când în toată casa începe să miroase dumnezeiește a cuișoare, scorțișoară, vanilie și ciocolată, masa, scaunele și toate dulapurile sunt pline de tăvi, platouri și tot felul de castroane și castronașe cu glazuri și cofeturi, de nu mai găsește omul un loc să stea, iar eu zumzăi mai toată ziua și aproape fără să conștientizez „Noapte de vis“, e clar, Crăciunul e tare aproape.

Există în țara mea cea nouă, două obiceiuri, care nu numai că mi s-au lipit de suflet, dar mi-au intrat de-a dreptul în sânge, astfel încât îmi este greu să-mi imaginez Crăciunul fără ele și când le vine timpul, deja mă cuprinde o neliniște nervoasă și cam exaltată, fac planuri, scormonesc prin rețete și cutii cu mirodenii, mă duc, vin, rostuiesc.

Întâi și întâi, îmi împodobesc masa cu o coroniță de Advent, numită pe germană Adventskranz.

Cuvântul „Advent“ își are originea în...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania. Despre ea spune: "Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.