Despre bucătăria chinezească cu Andreea, zisă şi Chinesefood (1)

„Andreea, cum şi când te-ai îndrăgostit de bucătăria chinezească?”

„Eh (a se citi oftat), e o poveste mai lungă care a început ciudat şi nu s-a terminat încă, dar prevăd un viitor frumos pentru ea. Să tot fi fost prin anul 2000 când mergeam pentru prima dată la un restaurant chinezesc de la noi din Bucureşti, împreună cu colegii de facultate şi profesorul meu chinez. Încă de când am intrat în restaurant, profesorul a şoptit în chineză aşa, numai pentru el: “Ce e asta?”. Şi mi-am zis în sufletul meu că tare snob trebuie să mai fie. Haideţi să facem un salt în timp, exact în anul 2000, atunci când restaurantele cu iz internaţional începeau să apară şi pe la noi, şi nimeni nu ştia cu ce se mănâncă. Cam aşa era şi cazul acestui restaurant. Pe româneşte şi fără pic de milă, era o veritabilă speluncă şi, ca urmare, la scurt timp după aceea s-a şi desfiinţat. Cum nu mai mâncasem vreodată mân...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Alina crede în potenţialul turistic al ţării ei. De aici secţiunile în engleză şi franceză ale blogului. Una dintre plăcerile ei cele mai mari, atunci când scrie pentru LumeaMare, e să stea de vorbă cu alti călători, pe site sau pe pagina de Facebook LumeaMare. E sociolog şi locuieşte în Paris de câţiva ani.