Cât de important este să cunoşti personal locul despre care scrii?

„Riscurile meseriei” sau „defect profesional”, spui sec cu o uşoară ridicare din umeri, atunci când vrei să acoperi ca pisica o prejudecată, să scuzi o apucătură care nu are scuze, să dai vina pe meserie atunci când judecata ta derapează uşor şi ajunge să critice sau să despice în patru firul care, altădată, ţi se părea perfect normal.

Şi mi se părea normal, până acum ceva vreme, să citesc un roman fără să-mi pun problema veridicităţii informaţiilor din el. Ficţiunea era ficţiune, personajele erau creaţii extraordinare, scriitorul în schimb era cât se poate de real. Gustam scriitura, savuram descrierile, sufeream sau râdeam, eram recunoscătoare autorului pentru trăirile reale pe care mi le scria în suflet, fiind perfect conştientă, la final, că e „doar o carte”. Nu era deloc important pentru mine şi nici nu încercam să reţin unde e cafeneaua din poveste, care este casa în care s-a născut eroul sau unde a poposit tânăr...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.