Apuseni, munții mici cu surprize mari (IV)

Or fi Apusenii mici, dar o asemenea diversitate de forme de relief n-am văzut niciunde. Iar peisajele sunt absolut încântătoare, de la dealurile domoale presărate cu căpițe de fân până la piscurile înalte care te duc cu gândul la niște străjeri împietriți de curgerea necontenită a timpului. În zilele petrecute aici, cel mai mult m-am bucurat de liniște. Parcă ajunsesem într-un ținut îndepărtat în care prezența omului era pur întâmplătoare. Și eram aproape convinsă de acest lucru, dacă n-aș fi recunoscut mâna omului ridicată asupra pădurii. Cineva spunea, referindu-se la cai, că, dacă aceștia ar putea vorbi, ne-ar crăpa obrazul de rușine să le auzim părerea pe care o au despre noi, oamenii. La fel și în cazul copacilor, dacă aceștia ar avea grai, ar fi vai și-amar de stima noastră de sine. Să revenim, însă, la lucruri mai plăcute și să ne bucurăm ochii cu peisajele Apusenilor.

Ave...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Lorena este absolventă de filologie şi lucrează ca traducător. Călătoreşte pentru că îi place să descopere locuri, să cunoască oameni şi să experimenteze lucruri noi. Pentru ea călătoria este o sursă nepreţuită de cunoaştere şi se bucură să îşi împărtăşească impresiile de drum cu alţi călători din lumea mare.