Innsbruck, impecabil într-un mod impecabil

După vreo vizită prin Austria sau prin mai îndepărtata Germanie, îmi vine în minte zicala noastră neaoşă: "Da' flori, nu vrei?" Bine, ştiu că semnificaţia în româneşte ar fi că ar trebui să te mulţumeşti cu ceea ce ai şi să nu mai fi atât de pretenţios, dar parcă neamţul vrea mereu să fie sigur că ţi-a pus în faţă destul şi tot mai adaugă câte ceva. Căci e cam aşa cu nemţii ăştia, îţi dau tot pe tavă în afară de flori. Pardon, de fapt ţi le dau şi pe alea căci e imposibil să nu pui opinca pe tărâm austriac fără să vezi ghivece doldora de ciorchine de flori sau, de e vremea caldă, câte o vacă mestecând, în mod sictirit, o margaretă.

Şi tot aşa, mă gândesc de unde vine crezul cum că nemţii, popoarele germanice în general, ar fi reci. Căci cuvântul 'rece', asociat nemţilor petrecăreţi şi p...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.