City-break la Valencia

Întotdeauna mi-a fost dragă Spania. Nu mă prea înţeleg cu spaniola, mai degrabă o stâlcesc şi mă chinui amestecând câte puţin din celelalte limbi romanice pe care le cunosc, dar cum pun piciorul pe tărâm spaniol mă simt într-un fel acasă. Fără îndoială e meritul atmosferei, acel amestec de miros de vară, de moleşeală în oase ce-ţi aduce aminte de o siestă târzie, de las’ să fie cum o fi că bine va fi, de chef de viaţă. Un prieten de-al meu mai călător îmi zicea cândva că atunci când în Italia găseşti la fiecare pas un magazin de vestimentaţie, în Spania dai peste un restaurant, o terasă sau oricum un loc ce vinde de mâncare şi unde lumea se adună şi se bucură unul de compania celuilalt până târziu. Nu ştiu care-i secretul, dar ştiu că au înţeles cum să se bucure de viaţă. Le-a venit în ajutor, fără îndoială, şi clima mediteraneană care te scoate din casă cam în toate anotimpurile.

Aşa că, dacă vrei să te bucuri de tem...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Marea pasiune a Mariei pentru limbile străine, pasiune împărtăşită şi cu ai ei elevi, a devenit cu timpul pasiunea pentru oamenii care le vorbesc şi locurile în care aceştia trăiesc. Convinsă că lumea asta e doar o ţară mai mare, îi place totuşi să verifice această convingere de cum are o zi liberă, mai ales că încă nu a învăţat să reziste tentaţiei de a profita de cât mai multe bilete low-cost. Simţindu-se acasă oriunde, a ales să se oprească pe tărâmuri italiene, dar i-ar plăcea să rămână câţiva ani pe fiecare continent.