Mușuroiul de cârtiță

Nici prin cap nu-mi trece să-i fac concurență Ancuței noastre cea neîntrecută în ale bunătăților,  dar pentru că nici eu nu am chiar două mâini stângi când vine la o adică nevoia peste om și tre‘ să mai treacă și pe la bucătărie, am să îndrăznesc să fac o încercare.  Cu ceva vreme în urmă am dat de o revistă în care sunt prezentate rețetele a trei torturi tipic nemțești. Pe două dintre ele le-am încercat deja (pentru că „ceva vreme în urmă“ înseamnă de fapt mai bine de un an“) și cu ajutorul lui Dumnezeu (vorba preferata a bunicii) l-oi face și pe-al treilea. Dacă o să spuneți că-i bine și mai vreți, am să vă povestesc și despre celelalte, dar până una alta am să încep cu „Mușuroiul de cărtiță“, pe numele lui original „Maulwurftorte“.

Mușuroiul acesta, dragii mei, este combinația irezistibilă dintre căpșunele zemoase, dulceața fină a bananei și aroma discretă a migdalelor, totul acoperit de o căciuliță ceva mai grosuță de frișcă. Contrastul culorilor este fără îndoială un factor extra, deosebit de îmbietor.

Nu știu dacă fac o treabă bună spunându-vă despre asta, dar dacă cineva este interesat de această informație, o felie din acest tort (în revistă consideră tortul ca fiind compus din 16 felii) are 320 kcal. Pentru cei cărora nu le pasă, eu zic să ne apucăm de treabă.

După părerea mea, este ușor de făcut, dar chestiunea aceasta se relativizează, în funcție de experiența fiecăruia.

Ce ne trebuie:

  • – 200 g unt
  • – 150 g zahăr
  • – 4 pachețele de zahăr vanilat
  • – 5 ouă
  • – 100 g migdale măcinate
  • – 40 g  cacao
  • – 100 g făină
  • – 1 pliculeț de praf de copt
  • – 400 g frișcă
  • – 1 banană
  • – 500 g căpșuni

La ingrediente sunt trecute și două pliculețe de „Sahnefestiger“ și aici am o mică problemă, pentru că habar nu am care este numele corespondentului românesc, dar este vorba de un praf care se pune în frișca lichidă atunci când se bate, pentru a-i conferi consistența dorită și fermitate.

Cum se procedează:

1. Preîncălziți cuptorul la 200 de grade. Bateți untul spumă împreună cu zahărul și cu un pachețel de zahăr vanilat. Adăugați ouăle, unul câte unul. Încorporați apoi pe rând migdalele, cacao, făina și praful de copt. Eu nu folosesc niciodată un pachețel întreg de praf de copt la aceeași  prăjitură și încă nu mi s-a întâmplat ca vreuna să nu crească, de aceea cred că o linguriță rasă e suficient, personal nefiind prea riguroasă cu această măsurătoare.  Amestecați totul și răsturnați într-o formă de tort cu diametrul de 26 cm, în care ați pus în prealabil o foaie de hârtie de copt. Eu decupez hârtia la dimensiunea formei, pentru că nu îmi place să aibă prăjitura pliuri la sfârșit.

Dacă ați lucrat bine și totul este în regulă, așa ar trebui să arate prăjitura în momentul acesta:

DSCN8799

Se coace 35 de minute. Vă mai folosiți și ochiul experimentat, în funcție de cuptor poate fi și o picătură mai mult sau mai puțin, oricum, nu trebuie să se usuce din cale-afară, blatul trebuie să rămână suculent. Când e gata, se scoate din cuptor și se lasă la răcit.

2. Cu ajutorul unei linguri faceți o cavitate în blat, astfel încât să rămână o bază și margini de cca. 2 cm grosime ca în imaginea de mai jos.

DSCN8815

Eu folosesc un cuțit, las 2 cm de la margine și marchez un cerc interior, pe care îl adâncesc atât cât cred că ar fi necesar. Tai cu atenție pe dedesubt și îl scot ca pe un capac. Mă rog, chestia asta poate să nu vă iasă dintr-un pas sau capacul să se rupă și să trebuiască scos pe bucăți, dar asta nu e nicio problemă, fiți răbdători, folosiți-vă întâi de cuțit și apoi de lingură și lucrați cu grijă. Nu e o chestie atât de complicată, doar necesită un pic de răbdare. Partea pe care o scoateți din mijlocul prăjiturii o păstrați, pentru că o să vă trebuiască mai târziu.  Desigur puteți gusta sau da copiilor să guste, este suficient și pentru ei și pentru a finaliza tortul nostru.

3. Bateți frișca cu zahărul vanilat rămas (3 pachețele) și cu praful acela de care vă spuneam. Nu puneți zahăr suplimentar, frișca nu va fi exagerat de dulce și se va armoniza perfect cu restul prăjiturii.
Spălați căpșunile și tăiați-le în bucăți. Alegeți fructe nu prea mari, sănătoase și parfumate. În funcție de mărime, tăiați-le în jumătăți sau în sferturi.

DSCN8816

Tăiați banana în felii de cca. 0,5-0,7 cm (nu trebuie sa fie chiar așa exact, o să fie oricum bine) și împărțiți-o împreună cu căpșunele pe blatul de tort. Trebuie aici să vă dau un mic sfat: în revistă e descris exact așa cum v-am spus, dar eu pun un strat subțire de frișcă pe blat, înainte de a pune fructele, pentru că acestea se aranjează mai bine și atunci când veți tăia tortul, felia va fi omogenă. Puteți desigur încerca și fără acest strat suplimentar de frișcă, dar eu așa am făcut și a fost bine.

DSCN8818

Puneți restul de frișcă, ce ar trebui să fie de fapt cea mai mare parte din cantitate, peste căpșuni și dați-i o formă de cupolă.

DSCN8820

Din bucățile de blat pe care le-ați scos din mijloc faceți firimituri, care ar trebui să arate ca pământul proaspăt scos din adâncuri de o cârticioară harnică, pe care le presărați peste tort. „Presărați“ nu este poate tocmai cuvântul potrivit, pentru că va trebui să lucrați pas cu pas suprafața tortului și să presați cu delicatețe firmiturile, care trebuie să fie din abundență, nu doar o părere. Atenție, nu apăsați, pentru că puteți strica forma tortului.

Dacă ați reușit să treceți și de această etapă, ar trebui să aveți pe masă un mușuroi delicios de cârtiță, care să fie asemănător imaginii de mai jos.

DSCN8825

Acum, tot ce mai aveți de făcut, este să vă tăiați o felie zdravănă și să vă odihniți, delectându-vă cu savoare.

DSCN8834

DSCN8843

Aș fi vrut să închei cu un proverb german sau cu vreo vorbă de duh legată de mâncare, dar căutând am dat peste niște exemple de proverbe internaționale și ghiciți care mi s-a părut cel mai potrivit: proverbul românesc, care sună așa:

„Cel care așteaptă mereu să fie chemat de altcineva la masă, rămâne adesea flămând“.  Combinând aceasta cu următorul proverb german care spune „Regina cărții de bucate este fantezia“, nu îmi rămâne decât să vă invit să încercați voi înșivă cu curaj și imaginație.

Să vă fie de bine și să vă reușească! Și cine-l face, să dea de veste.

Absolventă de Automatică și calculatoare, Iulia crede că poți, cu un pic de înțelepciune, îmbina rigurozitatea germană cu generozitatea latină şi simte că-i acasă atât în România cât şi în Germania. Despre ea spune: "Sunt aşa cum sunt şi-mi place asta. Detest prostia şi venerez inteligenţa. Reuşesc cu uşurinţă să fiu în acelaşi timp adultul responsabil dar şi copilul care nu găseşte nimic penibil în a vorbi cu merele pe stradă.