700 de ani de istorie sunt la picioarele mele. Mi-am dorit să ajung în Yvoire încă de acum un an, dar vremea nefavorabilă și timpul scurt pe care l-am avut sau mai bine zis pe care nu l-am avut, mi-au ținut ascuns privirii mele acest mic orășel de pe malul lacului Léman. Asta până când, în vara asta, cu ceva noroc am reușit să rătăcesc pe străduțe și grădini timp de aproape 2 ore. Nu că ar fi deajuns, dar atât a fost să fie, știi vorba aia: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Plecând din Nyon (pe teritoriu elvețian), am prins penultimul vapor către Yvoire (pe teritoriu francez), căci cel mai ușor ajungi pe apă, iar să faci înconjurul lacului cu trenul și autobuzul nu e cea mai potrivită alegere. Era o zi frumoasă de septembrie. Un vânticel zgribulea fața apei, iar un om fericit stătea la prova vasului. În urmă rămânea castelul din Nyon, iar în față răsăreau rând pe rând din luciul apei orășele colorate și peisaje picturale. Douăzeci de minute mai târziu ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.