#My Danube: ultima noapte de călătorie pe lângă Dunăre

Așa muică, deci vă lăsai pe malul Dunării, oltenește, pe principiul: ’nainte trecură doi, și-napoi trecui tot eu. Eu în Serbia, nu găseam buletinul, Roxana în România. Buletinul ia-l de unde nu-i, și dacă ar fi trebuit să sap în bagaje după pașaport, proverbialul ac în carul cu fân era copil mic pe lângă sarcina mea: bagajele unui motociclist sunt cam ca jucăriile cu surpriză care stau în cutie și când le desfaci, sare afară ditai clovnul, de cinci ori mai mare decât cutia. Mă prezint la vameșul sârb - același care întrebase de „fimeea” din spate și care rămăsese șocat că suntem două gagici pe două motociclete venind de la naiba din praznic. Îmi confirmă că mi-a dat buletinul, și-mi trage o privire, de parcă nu eram destul de dubioasă că sunt motociclistă, că nu sunt cu un bărbat după mine, acum poftim, nu mai am nici acte! Încalec să fac cale-ntoarsă, vâr capu-n cască, urechile pleoștite. Mă uitam cu un ochi la șosea, cu unul pe jos după buletin, cu altul să văd pe unde o apu...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.