Duminică austriacă

Latinii au numit a şaptea zi din săptămână Dominus dei, ziua lui Dumnezeu. A patra poruncă din decalogul religiei creștine a impus, după şase zile de muncă, reculegerea în biserici, casele lui Dumnezeu și încetarea activităților curente, odihnă deci. Secole la rând duminica a rămas pe soclul ei. Nu peste tot însă. Înainte de cel de-al doilea război mondial, un nou model de societate întins peste Asia și Europa de sud-est a alungat religia din viaţa comunităților și, odată cu ea, repausul. Duminica a fost pusă la naftalină ca o haină de blană prea preţioasă ca să mergi cu ea oriunde. Popoare și populații au fost trimise la muncă și în a șaptea zi a săptămânii, dar oricât de mult au fost forțate, țările lor nu au atins nivelul de dezvoltare al acelora cu duminica „în vigoare” de sute de ani. Fiecare nație are felul ei de a-și petrece duminica. Latinii, francezii, italienii, spaniolii, sărbătoresc mereu câte ceva, împreună, de la sfinți la trandafiri. Credința, muzica sau obic...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.