Cele treisprezece izvoare din care s-a născut Rinul, în Elveția1,  nu au purtat ghinion fluviului; a crescut mare (1230 km, 883 navigabili) și a devenit cel mai frecventat din Europa. Se varsă în Marea Nordului, la Hoekvan în Olanda. Elveția, Franța, Germania beneficiază  de prezența lui. Maiestuoasă și liniștită, această cale bătută de mii de ani trece printre culmi când abrupte, împănate de stânci dure, când molcome, când împădurite, când terasate și plantate cu viță de vie. În trecut, Rinul a adus bunăstare locuitorilor văii sale prin punctele vamale; prinți electori, episcopi de Mainz și Trier au construit aici castele și fortărețe renumite. Bogăția a atras, ca și Troia, invidia unor monarhi2 care au dorit să șteargă acești martori ai trecutului istoric german. Au „ajutat” suedezii în unele locuri, chiar și germanii înșiși, pedepsindu-se unii pe alții. Prusacii, după 1815, au decis reconstituirea arhitecturii definitorii pentru vechea Germanie. Nu s-a re...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.