Ce am mai făcut cât am tăcut şi câteva recomandări

Ştiu că a fost cam linişte pe blogul nostru, sau mai bine spus noutăţile nu au mai curs chiar aşa cum v-am obişnuit cândva. Şi asta nu pentru că nu am avea ce spune, nici gând. Impresiile din Chile şi din India s-au copt şi răscopt şi abia aşteaptă să fie aşternute pe platourile articolelor şi degustate şi de voi, ştim că le aşteptaţi. Cu Poveşti din LumeaMare la fel, am plănuit cel puţin încă două ediţii dar nu a fost să fie, din varii motive, principalul fiind lipsa noastră de timp. Hai nu zâmbi sarcastic, o fi asta cea mai penibilă scuză, dar nu încearcă nimeni să se scuze aici. Există momente de cotitură prin drumurile şi vieţile noastre, momente în care priorităţile se schimbă şi ne dăm seama că trebuie să alegem. A trebuit să aleg între a-i căuta Petrei o şcoală mai bună şi a scrie pe blog. Nu trebuie să-ţi spun ce am ales sau cât de grea a fost căutarea. Am ales între a-mi dedica timpul disponibil fotografiei sau scrisului. Aici alegerea nu a fost uşoară, dar nu mi-a fost greu să stabilesc totuşi o ordine a priorităţilor: am hotărât că, cel puţin până învăţ tainele de bază ale fotografiei, mă ocup în principal de asta. Şi după aceea văd eu cum le combin, nelăsând niciuna dintre ele să sufere. În timpul rămas, am ales între a scrie multe articole mici şi a duce la capăt un proiect scriitoricesc amplu, de suflet, despre care îţi voi povesti mai multe mai jos. Am ales chiar să iau o pauză în ceea ce făceam pentru 1001 Adventures, chiar dacă îmi plăcea enorm, asta pentru că mi-am dat seama, la un moment dat, că am nevoie de o curăţenie de primăvară (am scris despre asta aici). Am avut nevoie şi de ceva timp ca să vorbim între noi şi să alegem pe unde ne vom petrece vacanţele anul acesta – ca să vezi, croitori rupţi în coate ce eram, dacă nu respiram puţin de Paşte nu am fi ştiut nici acum! Asta pe scurt şi fără să te trec chiar prin toate cabinele din culise.

Şi tot pe scurt, iată câteva lucruri importante pe care vreau să ţi le împărtăşesc:

1. Am terminat cursul foto

Săptămâna trecută am fost la ultima sesiune de curs şi ştiu deja cât de mult îmi vor lipsi serile de miercuri şi vineri petrecute la RGB Photography, şcoala care mi-a deschis ochii şi sufletul către o nouă pasiune. Aş scrie pagini despre asta, dar ar fi doar vorbe, sper că voi lăsa fotografiile să vorbească şi să dovedească, în viitor. De altfel, aici pe blog, a scris deja Ina mai multe despre cât de fain e cursul. Acum mai am două zile şi intru în examen. Să îmi ţii pumnii, bine?

DSC_6394

2. Am terminat un portret al Corului de Copii Radio şi te invit să citeşti dar şi să vii sâmbătă la concertul aniversar

Corul de Copii Radio, din care face parte şi Petra de 5 ani încoace, împlineşte 70 de ani de existenţă. Pentru că le-am admirat talentul şi virtuozitatea în fiecare concert, mi-am dorit dintotdeauna să aflu mai multe despre cum se produce miracolul, care este reţeta tinereţii dirijorului Voicu Popescu şi ce se întâmplă şi s-a întâmplat în culise, locul în care Petra şi-a petrecut foarte multe ore, în toţi aceşti ani. Începând de prin februarie, am stat cu ei la repetiţii, am vorbit cu coriştii actuali, cu foştii corişti, cu dirijorul, am ascultat muzica lor, am citit despre muzica corală dar şi despre istoria Corului de Copii Radio, de la începuturi până acum, am investit mai mult timp şi mai multă emoţie ca niciodată. Am transcris mărturii plângând şi râzând şi sper că rezultatul te va emoţiona şi te va bucura şi pe tine. Articolul va fi public mâine, pe blog (update, poate fi citit aici). Până atunci am un teaser mai jos și te invit la concertul de sâmbătă, 25 aprilie, vezi detaliile aici.

3. Am revenit la o echipă mai mică, în familie

Am început blogul acesta ca echipă, în familie. Eram eu, Alex şi mama mea, o ştii sub pseudonimul de Ghiocel(a). Am încercat de-a lungul anilor să fim o echipă mai mare, primind cu drag în familia noastră oameni frumoşi, pe care mă bucur enorm că i-am cunoscut. Bloggingul este însă un domeniu prea tânăr pentru a se supune unor reguli uşor de definit, inclusiv cele după care ar trebui să funcţioneze o echipă. Nu cred că am reuşit să găsim formula potrivită sau un mod de lucru care să reziste în timp. Toţi cei care au fost autori pe blog îmi sunt dragi şi acum şi sper că păstrează o amintire plăcută a vremurilor în care ne propuneam să mutăm munţii împreună. De ceva timp am decis să ne reîntoarcem de unde am plecat, rămânând un blog de familie. Suntem bineînţeles deschişi tuturor prietenilor și apropiaților care, din plăcere, vor să scrie şi să publice la noi pe blog, cum e Ami, prietena noastră de la Cluj. Iar eu personal mă bucur enorm că Ina şi Alexa, prietenele şi coechipierele mele atunci când am lansat SlowRide.ro, s-au hotărât să reia iniţiativa şi să se ocupe din nou de acest proiect la care ţin din tot sufletul. Aşadar SlowRide se întoarce, încet şi sigur, aşa cum mi-am dorit. Eu nu voi fi implicată, nu deocamdată, nu vreau să mai fac greşeala să mă ocup de prea multe în acelaşi timp, dar în momentul în care voi avea din nou motocicletă şi voi ieşi la plimbări, nu voi uita să fac o vizită şi pe blogul lor. Şi voi continua să colecţionez melci. Să le citim aşadar, se va lăsa cu zâmbete şi cu hlizeli, dincolo de partea educativă, doar o ştiţi pe Ina! Şi nici Alexa nu e mai prejos! Baftă, fetelor!

DSC_0074

4. Am acceptat invitaţia de a vorbi despre bloggingul în turism, la evenimentul organizat de Lumea SEO PPC

Joi, 23 aprilie 2015, începând cu ora ora 18:30, ne poţi auzi povestind despre etapele de viaţă ale unui blog de turism, la Impact Hub Bucharest (mai multe detalii aici). Intrarea este 30 de lei, dar avem două invitaţii gratuite pentru primele două persoane care ne lasă un comentariu mai jos, spunându-ne de ce ar dori să vină şi ce ar dori să afle de la noi.

Lumea SEO

5. Mulţumim pentru că ne-aţi votat!

Am luat locul 3 la categoria blog de travel colectiv în cadrul Romanian Digital Travel Conference & Awards. Vă mulţumim vouă, celor care ne-aţi nominalizat şi ne-aţi votat, fără ca noi să vă rugăm sau să insistăm, iar asta înseamnă mai mult decât o diplomă. Mulţumim!

Foto: Dragoş Asaftei
Foto: Dragoş Asaftei

Mă opresc aici, deja ţi-am dat mai multe informaţii decât ai putea digera deodată. Îîţi mulţumesc să eşti cu noi în continuare şi promit să mergem mai departe şi să te inspirăm cu poveşti frumoase şi emoţionante din lumea mare!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.