TIFF-ul îţi înapoiază plăceri urbane simple

Anticipaţia şi nerăbdarea îmi dau ghes chiar dacă mai e puţin până începe TIFF-ul. Se face deja un an de când îl aştept să revină. Festivalul Internaţional de Film Transilvania (29 mai – 7 iunie) e deja adolescent, împlineşte 14 ediţii anul acesta. E drept că pare mult mai matur şi experimentat, că a crescut ca-n poveşti: într-un an cât alţii în zece. Din păcate nu mă pot lăuda că am fost la primele ediţii, dar nu musai pentru că festivalul era mic şi nu l-am zărit, ci pentru că lipseam adesea din oraş bătând ţara în lung şi-n lat. Unul din (d)efectele globalizării ar fi că absorbim fără discernământ tot ce-i de import, ştergând rapid cu buretele uitării, de-a valma bune şi rele, cele ce aparţineau trecutului. Ne-a răpit pe neştiute lucruri simple care ne făceau plăcere şi ne aduceau împreună, cum ar fi mersul la un film urmat de o plimbare în centru. În lumea vitezistă în care existăm azi, mall-ul ne mai scuteşte pasămite de ritmul ei îndrăcit şi ne economiseşte timp, concentrând e...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Absolventă de Litere şi pasionată de lectură şi limbi străine, Ana Maria Vaida a călătorit pornind concentric printr-o parte a Europei de Est, din Romania, Ungaria, Bulgaria ca să ajungă în Orientul Mijlociu, în Iran, Vietnam şi chiar in Caraibe. Ana Maria mai spune despre sine următoarele: „Călătorind am învăţat că nu-i bine să pleci la drum cu multe aşteptări şi idei preconcepute. Etichetele şi prejudecăţile se lasă acasă dacă vrei sincer să te alegi cu ceva din călătorit. Am învăţat în timp să iau cu mine doar capacitatea de a mă mira şi multă curiozitate.”