Jurnal de călătorie în Chile (8) – Atacama, Salar de Tara

29 decembrie 2014

Ca orice deșert care se respectă, Atacama are multe secrete și locuri în care numai picioare de temerari sau exploratori ajung. Salar de Tara nu este unul dintre ele, deși peste tot poți citi că e alegerea potrivită pentru cei care vor să descopere cărările mai puțin bătătorite. E mult de mers până acolo și ai nevoie de o zi întreagă pentru această tură (prețul ceva mai mare fiind o consecință firească), altitudinea e mare (se ajunge la 4900 m), deci nu e pentru cei care vor să stea puțin sau abia au ajuns în Atacama. Cu toate acestea peisajele sunt la înălțime, în ambele sensuri ale cuvântului, și suficient de vaste încât puținii turiștii să pară doar furnici rătăcite de mușuroi.

– Mami, nu o să îmi fie rău, nu?

– Nu mami, nu cred, ne-am obișnuit deja.

Credeam că ne-am aclimatizat. În dimineața aceea am simțit însă din nou disconfortul din prima zi, cu toate provocările sale, de la stomacul puțin crispat și capul amețit până la plămânii nemulțumiți și un frig pe care se sprijineau picioare de păsări flamingo. Încercam să gustăm din micul dejun oferit de ghid la marginea drumului, când Alex mi-a arătat pojghița subțire de gheață, lucind discret pe câteva ochiuri sărate de apă.

– Sigur nu e sare?

– Nu, e și sare, dar uită-te bine pe apă, e gheață.

M-am uitat la păsările care ciuguleau ceva, nestingherite de gheața de la picioare, și m-am bucurat că nu sunt flamingo și că pot să port șosete și bocanci.

Atacama_Salar de Tara-8216

Atacama_Salar de Tara-8231

Atacama_Salar de Tara-8239

Atacama_Salar de Tara-8252

Atacama_Salar de Tara-8257

Atacama_Salar de Tara-8262

Atacama_Salar de Tara-8272

Atacama_Salar de Tara-8279

Atacama_Salar de Tara-8282

Atacama_Salar de Tara-8294

Atacama_Salar de Tara-8316

Atacama_Salar de Tara-8333

Atacama_Salar de Tara-8336

Atacama_Salar de Tara-8353

În drum spre Salar de Tara și Reserva Nacional Los Flamencos am văzut indicatoare către Bolivia, vulcani neteziți de vânt și multe vigonii (vicuña). Drumul a fost lin și asfaltat până la intrarea în rezervație. După care am continuat de bunăvoie și cu bunădispoziție programul care includea peisaje lunare, pietroaie solitare, un prânz la malul lacului Tara, faună și, bonus, tasarea vertebrelor. Nu a fost nimic intens, grăbit sau prea obositor. Mașina ne lăsa într-un punct, ne dădea un timp de pozat și mers pe jos, indicându-ne un punct mai îndepărtat unde aveam să ne regrupăm și să ne deplasăm pe roți până la altă zonă de interes. Am văzut formațiunile numite Monjes de la Pacana și Catedrales, pietre și stânci straniu modelate de cei mai perseverenți sculptori: vântul și, cândva în trecutul îndepărtat, apa. Felii subțiri de pietre ne-au scrâșnit pe sub picioare iar câțiva nori ne-au protejat atunci când soarele era cel mai puternic. În jurul lacului Tara era plin de păsări și alte viețuitoare, la vedere sau ascunse, acolo Alex chiar ar fi vrut să stea mai mult, dar noi trăgeam înainte la plăcintele calde pregătite pe post de prânz (empanadas).

Atacama_Salar de Tara-8368

Atacama_Salar de Tara-8762

Atacama_Salar de Tara-8732

Atacama_Salar de Tara-8692

Atacama_Salar de Tara-8667

Atacama_Salar de Tara-8641

Atacama_Salar de Tara-8600

Atacama_Salar de Tara-8587

Atacama_Salar de Tara-8558

Atacama_Salar de Tara-8523

Atacama_Salar de Tara-8518

Atacama_Salar de Tara-8513

Atacama_Salar de Tara-8506

Atacama_Salar de Tara-8465

Atacama_Salar de Tara-8444

Atacama_Salar de Tara-8435

Atacama_Salar de Tara-8426

Atacama_Salar de Tara-8410

Atacama_Salar de Tara-8404

Atacama_Salar de Tara-8381

Drumul de întors a părut nesfârșit. Am mai făcut o oprire doar la Laguna Verde, un lac ce își schimbă culoarea în funcție de lumină sau vânt. Și sculptorul de care vorbeam mai devreme era în focurile creației, nu glumă, așa că l-am lăsat doar pe Alex să-l înfrunte, noi ne simțeam prea obosite ca să mai coborâm din mașină.

Atacama_Salar de Tara-8814

Nu făcusem mare lucru, ziua se consumase într-un ritm destul de relaxat, însă deșertul Atacama își cerea însă birul pentru frumusețile pe care ni le pusese la picioare în ultimele zile. Încântarea venise la pachet cu oboseala, cu uscăciunea, cu dorința de a evada de acolo. Știam că și Petrei îi era suficient și că orice am fi încercat să mai facem, n-am fi reușit fără o oarecare constrângere. Deși nu-mi venea să cred că fac asta, iar Alex era de-a dreptul uluit, imediat ce ne-am întors din Salar de Tara în San Pedro de Atacama am mers la agenție și am anulat excursia de a doua zi de dimineață, către Geysers del Tatio, una dintre cele mai vândute atracții. Poate tocmai de aceea nu a fost nicio problemă să primim banii înapoi, gest pe care l-am apreciat mult.

Deodată lumea a părut mai frumoasă, atunci când am respirat ușurată și am știut că a doua zi nu trebuie să ne trezim la patru dimineața, doar ca să bifăm tot ce ne propusesem să bifăm. Am putut să lăsăm pe dimineață spălatul hainelor și organizarea bagajelor și să alegem, în schimb, o masă de-a dreptul ”gourmet”, în micul San Pedro cu case de chirpici. Când am terminat eram deja cu toții împăcați și optimiști. Știam că ar fi trebuit să stăm mai mult în Atacama. Știam că nu ar fi trebuit să ne propunem în fiecare zi câte o tură, ba chiar două. Patagonia ne ademenea și ne ocupa deja gândurile, așa că aveam un motiv bun să spunem: ”lasă că mai ajungem noi pe aici!”.


Mulţumiri:

Zborul către Chile a fost posibil cu sprijinul AirFrance-KLM România. AirFrance operează zilnic zboruri pe ruta Bucureşti – Paris – Santiago de Chile. KLM operează 3 zboruri pe săptămână pe ruta Bucureşti – Amsterdam – Santiago de Chile.

Fotografiile de mai sus au fost realizate cu Nikon D90 şi Sony A7, pentru care mulţumesc Sony Romania.

Mulţumim BNI România pentru susţinere.

Text: Roxana Farca

Foto: Alexandru Farca

Citeşte şi:

Itinerariu şi sfaturi practice pentru Chile

Iată că am ajuns în Valparaiso!

Valparaiso şi casele lui Neruda

Valparaiso şi funicularele

Street art în Valparaiso

Crăciun cu peripeţii în Viña del Mar

Atacama, cum am ajuns şi cum ne-am organizat

Atacama, lagune altiplanice şi păsări flamingo

Atacama, El Pukara de Quitor şi Valle de la Luna

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.