Călătorie în Colinele Transilvaniei (3): Alma Vii şi o lecţie de viaţă de la cărbunari

Azi vreau să merg să aflu cum se face cărbunele şi cum trăiesc doi oameni harnici din asta, departe de sat, departe de lume, de familie, de copii. Aş merge cu bicicleta, dar mi se spune că e imposibil, drumul e cu şleauri adânci pline cu noroi, pe acolo trec tirurile grele încărcate cu lemn şi nimeni nu repară nimic niciodată. Cea mai bună modalitate de a ajunge e cu căruţa. Un localnic, Iliuţă, vine să mă conducă la cărbunari. Pe drum înţeleg ce mi se spunea, e chiar impracticabil, uneori am senzaţia că se va rupe căruţa fragilă sub mine. Aflu că familia de cărbunari şi-a stricat câteva maşini pe acest drum, normal, n-au avut bani de un 4x4 care să facă faţă la aşa o provocare. În cele din urmă ajungem, întregi. Zoltan îmi întinde o mână mare şi aspră şi îmi zâmbeşte cu nişte ochi foarte albaştri. Îmi spune, cu un accent unguresc, că nu e prea vorbăreţ şi că cel mai bine e să discut cu soţia lui, Violeta. Apare imediat şi ea, din casa lor improvizată într-un vagon metalic, ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.