S-au scurs deja câteva săptămâni, dar şi multe pagini de carte, de când nu am mai recomandat ceva de citit. Aşa că încerc să nu las săptămâna aceasta să treacă fără să îţi spun câteva cuvinte despre cea mai frumoasă lectură ce mi-a ieşit în cale în ultima lună:

Suma Zilelor, un roman autobiografic de Isabel Allende.

Suma Zilelor Isabel Allende

Pentru că îmi place foarte mult această autoare, am citit mai multe cărţi scrise de ea, dar nu toate m-au încântat în aceeaşi măsură şi, în plus, încerc să ţin rubrica aceasta cât mai variată. Suma zilelor este însă o poveste de viaţă şi familie care merită citită. Nu doar pentru situaţiile şi experienţele extraordinare prin care trece autoarea, ci pentru maniera în care acestea sunt istorisite sau pentru personajele originale care se conturează atât de clar în jurul ei, încât ai senzaţia că fac deja parte din “tribul” tău. Isabel îşi numeşte familia trib, pe bună dreptate. Deşi din rândurile ei se simte permanent vocea omului care a trăit departe de ţara sa, autoarea te uimeşte prin tăria cu care crede în familie şi prin tenacitatea cu care a reuşit să ţină şi să aducă aproape mulţi membri ai acesteia. Dincolo de destine şi de situaţii dintre cele mai inedite, tragice sau hilare, Isabel se dezvăluie pe sine cu un umor şi o autoironie care te fac să savurezi fiecare pagină şi fiecare întâmplare din viaţa ei. Ţi-o imaginezi foarte bine și o iubești în toare rolurile ei: ca scriitor neobosit, ca mamă ce îşi revine foarte greu după dispariţia fiicei (cartea este, de fapt, o continuare a romanului Paula și o lungă scrisoare către aceasta), ca soţie, ca soacră intruzivă, ca bunică. Iar când închizi cartea, rămâi cu câteva valori importante legate de dragoste şi familie, valori pe care te simţi motivat să le consolidezi sau să le laşi să se manifeste cu mai mult spor în viaţa ta. Fără să îşi propună asta în mod evident, sunt convinsă că povestea vieţii ei reuşeşte să o îmbunătăţească pe a altora.

Nici nu poţi să crezi la câte poate să asiste un om, într-o sigură viaţă! Dar dacă citeşti aceste memorii, înţelegi de ce Isabel Allende a scris atât de multe cărţi. Cu un astfel de spirit de observaţie şi cu aşa o putere de a ilustra prin cuvinte personaje și povești, nici nu ar fi putut fi altfel.

Isabel Allende scrie la un moment dat, în Suma zilelor, că “scrisul e ca o scamatorie: n-ajunge să scoţi iepuri din joben, trebuie s-o faci cu eleganţă şi convingător.” Suma zilelor m-a destins şi m-a convins.


Dacă ești pasionat de lectură și vrei să primești recomandări de la Roxana, o dată pe lună, înscrie-te în:

Clubul Pasionaților de Cărți din LumeaMare.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.