Când m-am uitat prima dată pe programul vacanţei pe bicicletă în Transilvania medievală, primit de la CarpatBike, am zis, în cea mai pură şi românească limbă: „no f#*%!”g way, nu cred că o să pot”. Scria negru pe alb: în jur de 300 de kilometri în 7 zile. Îl ţin minte şi pe Alex, cocoţat în vârful patului cum era, la şedinţa noastră de seară, afirmând cam acelaşi lucru: „Nu o să poţi face tu atâţia kilometri pe bicicletă!” Asta a apăsat fix pe butonul potrivit, acela care mă enervează suficient de tare încât să mă ambiţioneze. Noi, femeile, avem un manual mai complicat de utilizare, nu încerca să înţelegi mai mult de atât: m-am hotărât să merg şi să fac tot ce pot ca să mă bucur de prima mea tură mai lungă pe bicicletă, prin România. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat că majoritatea participanţilor, despre care ştiam deja că vin din Statele Unite, aveau peste 60 de ani. Îţi spun de la început că m-au umilit la drum, fără doar şi poate. Am mai dat eu vina pe pozele care mă făce...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.