Pe drum spre Braşov, îmi întocmeam un bilanţ mental al lucrurilor pe care am început să le fac la o vârstă la care alţii sunt deja „veterani”. Pe la 33 de ani mi-am luat motocicletă. La 38 am reînceput să cochetez cu ideea de a învăţa să călăresc (proces îndelungat, încă în lucru). Iar după 40 am început să merg mai des pe munte, am încercat prima dată o via ferrata în Dolomiţi, mi-am cumpărat bicicletă, am încercat trekkingul pe un gheţar şi am debutat în caiac. Iar atunci eram gata de o nouă premieră, mai multe zile la rând în şaua bicicletei. Nu parcursesem niciodată mai mult de 30 de kilometri într-o zi, iar doar pentru prima zi în Transilvania erau anunţaţi 65, din Braşov până la Tălişoara. Oana conducea, cerul se strecura printr-o sită gigantă, iar eu mă întrebam ce şanse am să fac faţă la o astfel de provocare, pe o vreme care nu se anunţa doar însorită. „Stai liniştită, se va merge lejer, fără grabă. Iar dacă nu mai poţi, spui şi chemăm maşina de asistenţă, va fi oricum mereu aproape de noi, deci chiar nu vor fi probleme.” Aşa mă încuraja ea, iar eu nu ştiam dacă să o cred sau nu. Eram conştientă că nu pot să mă compar cu un profesionist, mai ales când vine vorba de evaluarea dificultăţii unui traseu.

Transylvania-by-bike-2014

După un somn scurt în care n-am mai apucat să-mi pun întrebări, dis de dimineaţă soarele mi-a zâmbit mi-a dat răspunsul: hai că poţi, Roxana! Braşovul era destul de aglomerat pentru o zi de weekend şi m-am bucurat atunci când ne-am îndepărtat de el, lăsând betoanele în urmă şi pătrunzând încetişor către Colinele Transilvaniei, aflate în sezonul în care se poartă catifeaua verde, ţesăturile galbene şi modelele înflorate cu maci.

Transylvania-by-bike-2054

Transylvania-by-bike-2046

Biserica fortificată din Hărman a strălucit în soare, albă-nemişcată-solidă-permanentă, aşa cum o ştim şi cum au ştiut-o înaintaşii înaintaşilor noştri.

Transylvania-by-bike-2011
Biserica fortificată din Hărman

Transylvania-by-bike-2018

Transylvania-by-bike-2034

Transylvania-by-bike-2039

Drumul s-a întins în faţă, fără provocări sau dificultăţi majore. În depărtare, s-au văzut munţi şi turnurile înalte ale alor biserici fortificate. Soarele a fost cu noi cel puţin 30 de kilometri, până am ajuns la Micloşoara. Însoţiţi de tunete, am intrat pe poarta şi aleea care duce către castelul în renovare al contelui Kálnoky. Ne-am dat seama că nu mai puteam evita adevărul: o ploaie serioasă avea să se reverse peste proprietate şi peste câţiva biciclişti veseli. Muncitorii de acolo ne-au lăsat să ne adăpostim într-un fel de hambar aflat în preajmă, la momentul potrivit.

Transylvania-by-bike-2051

Transylvania-by-bike-2057
Castelul în renovare al contelui Kálnoky din Micloşoara

Restul traseului a fost ud şi mi-am dat seama că asta era exact ceea ce aveam nevoie pentru a putea continua. Răcoarea şi stropii de ploaie m-au înviorat şi m-au ajutat să mă bucur de restul drumului. Doar pantalonii mei cu burete, pentru protecţia părţilor destul de agresate de şaua îngustă şi tare, s-au îmbibat şi m-au făcut să mă gândesc la cât de nasoală e viaţa de bebeluş. Un bar sătesc ne-a adăpostit din nou, în toiul unei alte rafale. Iar un copac s-a lăudat a fi cel mai frumos din lume, în nu mai ştiu ce competiţie, dar eu nu l-am prea crezut, poate că nu era în cea mai bună zi a lui.

Transylvania-by-bike-2063

Am ajuns la Castelul Daniel din Tălişoara murată ca o mâţă şi cu un zâmbet până la urechi. M-am trezit imediat cu un pahar de prosecco în mână, într-o lume nobilă care nu se asorta deloc cu pantofi murdari şi pantaloni îmbibaţi cu apă de ploaie. Chiar şi aşa, lăsând urme ude de paşi pe unde treceam, am vizitat toate camerele în care eram distribuiţi, fiecare purtând un nume şi un decor original, ba uneori chiar o frescă datând de câteva secole.

Transylvania-by-bike-2071

Transylvania-by-bike-2094
Castle Hotel Daniel

Transylvania-by-bike-2092

Reuşita zilei, un duş lung şi un set de haine uscate m-au făcut în curând să mă simt demnă de camera în care stăteam, de vinul şi bucatele alese pe care le-am primit la masă, ba chiar şi de îngheţata proaspătă de casă, savurată la desert. Premiul special a fost însă şemineul din cameră, gata pregătit pentru a fi aprins.

Transylvania-by-bike-2074

Transylvania-by-bike-2088

Încă 60 de kilometri a doua zi? Nicio problemă, ai mei să fie, toţi, cu tot cu dealuri la pachet!

Va urma.


Această aventură a fost organizată de CarpatBike.

Mai multe fotografii din Transilvania se vor adăuga treptat şi în albumul de pe facebook.

Citeşte şi:

Transilvania pe bicicletă (1) – introducere

Transilvania pe bicicletă (3) – Tălișoara – Viscri

Transilvania pe bicicleta (4) – Viscri – Sighișoara

Transilvania pe bicicletă (5) – Sighișoara – Cund

Transilvania pe bicicletă (6) – Biertan – Sibiu

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.