Pe drum spre Braşov, îmi întocmeam un bilanţ mental al lucrurilor pe care am început să le fac la o vârstă la care alţii sunt deja „veterani”. Pe la 33 de ani mi-am luat motocicletă. La 38 am reînceput să cochetez cu ideea de a învăţa să călăresc (proces îndelungat, încă în lucru). Iar după 40 am început să merg mai des pe munte, am încercat prima dată o via ferrata în Dolomiţi, mi-am cumpărat bicicletă, am încercat trekkingul pe un gheţar şi am debutat în caiac. Iar atunci eram gata de o nouă premieră, mai multe zile la rând în şaua bicicletei. Nu parcursesem niciodată mai mult de 30 de kilometri într-o zi, iar doar pentru prima zi în Transilvania erau anunţaţi 65, din Braşov până la Tălişoara. Oana conducea, cerul se strecura printr-o sită gigantă, iar eu mă întrebam ce şanse am să fac faţă la o astfel de provocare, pe o vreme care nu se anunţa doar însorită. „Stai liniştită, se va merge lejer, fără grabă. Iar dacă nu mai poţi, spui ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.