Pe undeva pe la șase ani și jumătate m-am gândit că cei 7 ani ai blogului vor fi întâmpinați cu mare pompă, fie printr-un mare eveniment, fie prin lansarea unui nou Ebook, fie prin orice idee care să rupă gura târgului și să arate ce mare e LumeaMare. Că doar n-am muncit 7 anișori degeaba, să nu avem nici măcar lumânări pe tort. Acum câteva zile mi-am amintit și am slobozit un futui sonor, de mi-a dat cu ecou prin insulă. Mi-am dat seama că nici măcar insula mea nu pot să ți-o arăt, de ziua blogului. Nici asta nu e gata. Mai rămânea să mă apuc să scriu un text care să mă înduioșeze până la lacrimi măcar pe mine, dacă nu și pe tine. Dar nici asta n-aș fi reușit, din simplul motiv că nu mă mai emoționează nici propriile aniversări sau onomastici, nici revelioanele, nici noul an școlar sau alte ocazii marcate într-un calendar. Bine, recunosc, mi se înmoaie picioarele când îmi dau seama câți ani a făcut Petra sau câți ani am petrecut alături de Alex, asta da. Dar să nu amestecăm lucr...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.