-          Dar îmi doresc mult cartea aceasta, se perpelește pe loc Zobeida, în fața librăriei fără vânzător. Nu putem să o luăm și să lăsăm banii undeva? -          Nu cred că e bine, răspund eu. Și eu îmi doresc o carte, îi explic, dar nu cred că e corect să plecăm așa. De unde știm dacă vânzătorul va găsi banii și acum zi și tu, unde am putea să-i lăsăm? Nu vreau să îi spun, dar în realitate îmi este frică de djinnii din fortăreață. Mă tem că nu toți sunt la fel de prietenoși ca cel pe care l-am cunoscut, despre care nu am de gând să pomenesc nimănui. I-am promis că nici măcar să nu o să mă mai gândesc la asta, cine știe cine mi-ar putea citi gândurile și l-ar acuza de trădare. Se știe doar că djinnii pot citi gândurile oamenilor. Am ajuns la Nizwa în plină amiază. Sus pe terasele enorme ale fortăreței e cald și e o lumină dureros de puternică. În schimb, prin cotloanele și culoarele întunecare ale cetății e răcoare și nu te deran...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.