Vânzătorul de covoare vs. vânătorii de fraieri

Undeva pe drumul spre Jebel Shams, cel mai înalt vârf din Oman și parte din lanțul muntos Al Hajar, se află un oraș părăsit. Siluetele caselor abandonate și roase de timp se confundă cu stânca pe care sunt cocoțate. Deși l-am mai văzut și ar fi trebuit să-mi aduc aminte de el, l-am fi ratat dacă nu erau câteva mașini oprite, pentru fotografii. În parcarea improvizată într-o curbă a drumului perfect asfaltat, un bărbat și-a întins o păturică pe jos, lângă mașina proprie. Pe ea află un termos cu ceai și tradiționalul bol cu curmale. Puțin mai încolo, în bătaia vântului, se leagănă niște covoare. Îmi ia mult până să fac legătura. Omul le vinde, dar nu scoate niciun cuvânt și nu încearcă să ne hărțuiască. Stă acolo, cuminte, în caz că cineva se arată interesat. Iar dacă ar avea un potențial client, cu siguranță că l-ar invita la un ceai, o curmală și o negociere. Toa...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.