Acest interviu face parte din colecția 7 de-acasă, un material LumeaMare care adună idei de călătorii responsabile prin România. Mai multe informații și un cuprins găsești pe:
7 de-acasă – ediția 1
7. Un interviu: Bogdan Papuc, Director Executiv AER
Pe Bogdan Papuc l-am cunoscut după ce am înscris blogul LumeaMare în Asociația de Ecoturism din România, ca în curând să descopăr că avem amintiri comune din Piatra Neamț, orașul în care am crescut atât eu, cât și el. Când l-am invitat la un interviu și l-am întrebat ce anume a păstrat în memorie, din orașul natal, mi-a povestit despre mirosul bietelor animalelor sălbatice de la mica grădină zoologică de la poalele Cozlei, am împărtășit impresii despre liceele pe care le-am urmat și despre neajunsurile educației din România. Mi-a spus că cea mai mare problemă pe care o vede în prezent este lipsa formării unei gândiri critice, alături de incapacitatea celor mai mulți români de a auzi și a înțelege ceea ce li se spune. L-am ascultat vorbind despre toate acestea de parcă m-aș fi auzit vorbind pe mine. Apoi am trecut la întrebările pe care doream să le pun și care se adresau lui Bogdan în calitatea sa de Director Executiv al AER (Asociația de Ecoturism din România).
Ce înseamnă AER pentru turismul din România? Ce face asociația pentru turismul local?
Pot să îți spun ce încercăm noi să facem. Pe de o parte, prin sistemul de certificare Eco-România, ne dorim să creștem calitatea serviciilor turistice și să atragem atenția administratorilor de pensiuni asupra unor aspecte de cele mai multe ori neglijate. O pensiune n-ar trebui să ofere doar un pat și, eventual, o masă, ci ar trebui să fie o poartă a zonei în care se află. Asta înseamnă să ofere niște informații minime, să aibă o hartă a zonei, o listă cu obiectivele turistice, inclusiv programul de vizitare, dar și o listă de ghizi în caz că cineva dorește o activitate mai specializată. Iar când mă refer la zona pensiunii nu mă refer la o arie cu raza de 100 de kilometri, asta e marea greșeală care se face de către proprietarii pensiunilor, atunci când recomandă oamenilor să meargă foarte departe. Ideea este să-i țină pe plan local, acolo, câteva comune în jur, pentru că fiecare zonă din România are o grămadă de atracții foarte interesante, deseori total necunoscute și care pier încet, încet, pentru că nu sunt puse în valoare. Acesta este un prim mod de a crește calitatea.
După aceea mai este vorba de calitatea interpretării, adică dacă vor să transmită ceva, să știe cum să o facă., fie că este vorba de un pliant al pensiunii sau zonei, de un website sau de prestanța unui ghid. Acesta din urmă nu ar trebui să zică o poezie fără tonalitate, cap coadă, ci ar trebui să ofere informații relevante, să facă analogii și comparații, să poată să-și adapteze discursul în funcție de turiștii pe care îi are în față.
Mai rămâne apoi problema calității administrației publice în ceea e privește modul în care turismul este inclus în politicile de dezvoltare durabilă. Din păcate treaba asta se cam face după ureche în România. Primarii au tendința de a gândi megalomaniac, se gândesc la aeroporturi, aqua parcuri, trasee de ATV-uri și stațiuni olimpice de schi. Nu vreau să generalizez, dar se întâmplă în foarte multe cazuri și e o problemă în România.
Pe de altă parte, noi încercăm să dezvoltăm zonele rurale, zone defavorizate, fără industrie, fără locuri de muncă și salarii mari, în așa fel încât acestea să crească prin ecoturism, prin afacerile mici, proprietate locală, și prin cât mai multe servicii de calitate bună sau foarte bună. Apoi încercăm să arătăm o altă Românie, nu doar cea din mersul mașinii. De multe ori zicem că mergem în Transilvania cu mașina și bifăm repede Brașov, Sibiu, Sighișoara, eventual vizităm și o biserică fortificată și cam asta e. Dar în triunghiul acesta dintre cele trei orașe se găsesc o minunăție de locuri care așteaptă să fie descoperite și, din fericire, zona Colinelor Transilvaniei e bine dezvoltată din punct de vedere turistic. Ai servicii, inclusiv servicii de foarte bună calitate, ai niște evenimente interesante, infrastructură turistică ușoară, începi să ai toate ingredientele ca să-ți planifici o vacanță în zonă. Dar pe lângă asta, mai sunt și alte zone care sunt absolut necunoscute.
Vorbim deseori despre „destinație de ecoturism”. Ce înseamnă asta, pentru un simplu călător, cum îl ajută?
Înseamnă o zonă care este administrată, iar dacă treaba e bine făcută se traduce prin faptul că turistului îi va fi ușor să găsească informații și să poată să-și planifice o vacanță acolo. Mai înseamnă că serviciile sunt puse la punct și verificate, periodic, că există un website al zonei, cu unități de cazare, activități care se pot face în zonă, trasee de drumeție și hărți, până la activități specializate la care e nevoie de un ghid. Dacă pe cineva interesează păsările, există un ghid ornitolog care, pentru o zi sau o jumătate de zi, dacă zona are ce arăta, poate oferi un program. Și nu în ultimul rând o destinație trebuie să fie o zonă cu o imagine, să fie foarte ușor identificabilă. Dacă vorbim de Colinele Transilvaniei, de exemplu, oamenii ar trebui să asocieze zona aceasta cu bisericile fortificate din sudul Transilvaniei.
Cine ar trebui să facă administrarea acestor zone?
Asta este o discuție foarte complicată pentru că nu se știe. La nivel internațional e totul mult mai clar, ei sunt cu zeci de ani înainte în ceea ce privește abordarea turismului și există organizații desemnate care se ocupă de managementul destinației. De regulă sunt ONG-uri, asociații care reunesc principalii actori de pe plan local, părțile interesate, administrațiile publice locale, primăriile sau consiliile publice și administratorii de arii protejate. Dacă în vest roata s-a inventat acum mult timp, în România abia acum ne gândim ce formă să aibă.
Noi am susținut, la nivelul zonelor de care ne ocupăm, să se înființeze astfel de organizații, am încercat să găsim finanțatori, iar pe lângă fondurile nerambursabile atrase de AER aș sublinia dorința de susținere și de implicare a celor de la Romanian American Fundation și Fundația pentru Parteneriat, care au realizat un program de finanțare special pentru susținerea acestor organizații de management ale destinațiilor, pentru 7 zone din România, timp de 4 ani. Aceste organizații trebuie susținute în mod normal prin taxele colectate pe turism la nivel local, pe de o parte, pe de altă parte de bugetul administrațiilor locale. Ele pot să desfășoare și activități economice, să-și completeze bugetele, indiferent de unde au venit finanțările. Dar ar trebui să își permită să aibă cel puțin o persoană angajată, să fie în stare să întrețină un website, să poate publica niște materiale de promovare. Au fost discuții până în decembrie, când s-a schimbat guvernul, pe marginea OMD (organizația de management a destinației), acum a rămas în aer, nu există partea de finanțare. Iar problema cea mai mare e că noi acum vorbim destul de tehnic despre OMD, dar nu există oameni care să lucreze în așa ceva, nu au de unde să iasă, dintr-un sistem universitar complet deconectat față de nevoile și realitatea de pe piață. Am vorbit cu studenți care fac turism și nu știu ce e aceea destinație sau management a destinației. De aici rezultă și performanța turismului românesc.
Dintre proiectele implementate de AER, e unul de care ești mândru sau de care îți aduci aminte cu plăcere?
Îmi vine în minte unul foarte mic, în urma căruia am amanajat poteca din Tinovul Ștampei, de lângă Vatra Dornei. S-a întâmplat în 2013 și îmi place pentru că ilustrează foarte bine situația generală din turism. Tinovul Poiana Ștampei e de fapt o mlaștină și e destul de cunoscut în țară, îmi aduc aminte de el din manualul de geografie din clasa a opta. De acolo se exploata turba care se folosea mai ales pentru tratamente cosmetice sau balneare din Vatra Dornei. Tinovul e o lume aparte, totul este mai mic datorită condițiilor pedologice (sol extrem de sărac în nutrienți), copaci care au două sute de ani arată ca alții care au douăzeci de ani în afara tinovului, sunt plante insectivore, e un relict glaciar, o imagine în miniatură a lumii care exista acum zece mii de ani, înainte să se retragă ghețarii de pe teritoriul României. În tinovul respectiv era amenajată o potecă, un podeț de lemn de fapt, de acum optzeci de ani. Nu se făcuse nimic altceva de atunci, în afară de a se repara din când în când. Te duceai bou și ieșeai vacă, zero informație. Și atunci noi, în parteneriat cu Administraţia Parcului Național Călimani, care are în custodie aria respectivă, arie protejată, am scris un proiect la Fundația pentru Parteneriat și am obținut finanțare pentru amenajare, am reparat podețul și am venit cu o mică infrastructură de interpretare, am creat o poveste despre tinov, dar nu basme, lucruri extrem de concrete care trezesc interesul oamenilor. Am explicat prin desene și printr-un limbaj foarte accesibil cum a apărut și cum s-a format tinovul, ce animale locuiesc acolo și care este rolul lui, pentru că el are niște funcții, de reglare a temperaturii, de reglare hidrică. Cine ajunge acolo, chiar și din curiozitate, poate găsi aceste informații și poate să înțeleagă ceea ce vede. Am transformat un peisaj într-un loc în care încetinești și ai nevoie de mai mult timp ca să treci și să citești. Când aduni mai multe locuri de genul acesta într-o destinație, constați că ai mai multe motive să stai mai mult în zonă și asta este ceea ce urmărim, să creștem calitatea și durata de ședere în zonă, să se regăsească efectul în banii încasați la pensiuni.
De când fac parte din AER, am observat că majoritatea membrilor pun accentul pe incoming și pe atragerea turiștilor străini. Înțeleg foarte bine de ce, mă întreb totuși dacă există și un interes de promovare către România, o intenție de educare a publicului. Mi-am dat seama că mulți români nu știu ce înseamnă ecoturismul și nici nu sunt conștienți de ceea ce au în țară.
Turiștii străini sunt interesanți pentru AER prin prisma educației și așteptărilor lor. Nu e cazul pensiunilor, ele au și mulți clienți români, dar e drept că unii tur operatori ignoră chiar intenționat publicul din România. Ei au nevoie de clienți care să folosească serviciile lor mai multe zile, iar românii nu sunt interesați de aceleași lucruri de care sunt interesați străinii: turismul activ, observarea de animale, de păsări, ba chiar și de plimbări cu căruța. Ceea ce pentru noi pare rușinos și vrem să băgăm sub preș, pentru ei poate fi fascinant. Aici e problema și aici se sfârșește și interesul membrilor pentru piața românească. Viziunea lor față de turismul rural nu se potrivește cu modul nostru de gândire, cu teama românului de a nu fi înapoiat. Ca țară, România se poate diferenția de alte destinații tocmai prin elementele unice, autentice.
Partea bună e că în ultima vreme profilul turistului român a început să se schimbe. Se observă, de exemplu, că tot mai mulți pleacă cu bicicletele pe mașini. Ține de venituri, de unde locuiești, de cât de mult ai mai călătorit. Așa vezi cum fac alții și toată efervescența din alte părți, apoi te gândești că ar fi interesant să mergi și tu cu bicicleta, chiar dacă e mai greu. Acesta este un proces de durată și depinde foarte mult de educația oamenilor, de modul în care ei consumă.
AER ar trebui să aibă printre obiective și această educație, așa e?
Ce facem noi este să avem o pagină de facebook doar în română și acolo punem mai mult accentul pe educație, nu venim cu oferte sau nu promovăm membrii foarte mult. Pe lângă aceasta, avem o prezență constantă la anumite evenimente turistice din România, am participat la târgul de turism, dar acesta este un eveniment trist cu un public de slabă calitate. Am încercat să ne repliem și să ajungem la oamenii care rezonează cu noi. Am participat la Salonul Bicicletei și vom fi prezenți și anul acesta.
Ce faci tu în vacanță?
Care vacanță? Prea puțină, cred. În vacanță fug în orașele din Europa sau la munte, în România. Asta nu înseamnă neapărat Făgăraș sau Piatra Craiului, ci și alte zone. Am o înțelegere mult mai largă a ceea ce înseamnă munte, îmi plac și crestele, dar și formele mai rotunjite.
Care este muntele tău preferat?
Pot să zic despre doi? Primul este Trascău, impresionant de frumos, mai ales cu toate satele agățate de zonele înalte, cu sectoare calcaroase și chei. Urmează apoi Valea Cernei, cu Munții Mehedinți și cătunele suspendate uitate de lume care se depopulează și în câțiva ani poate că nu vor mai exista. De acolo mi-a rămas în minte una dintre cele mai frumoase amintiri. Coboram după o tură de patru zile din Munții Cernei și ne-am oprit seara lângă o casă, fix lângă o fâneață necosită. Era o noapte senină, se vedea superb toată Valea Cernei și pe lângă asta mai era și un spectacol auditiv, un concert extraordinar de frumos. Momente de genul acesta nu găsești în munții înalți.
Unde îți place să mergi cu bicicleta?
Pentru că vine primăvara, mă gândesc la Munții Măcinului. Diferența de nivel nu e mare, dar nu e neapărat ușor. Trebuie vorbit de o protecție suplimentară la cauciuc, din cauza spinilor de la colții babei. De ce Munții Măcinului? Pentru că primăvara vine acolo mai repede față de alte părți ale țării, șansele de precipitație sunt mai mici, înfloresc macii, înflorește liliacul, la final de mai început de iunie înflorește și teiul, sunt păduri de tei pe acolo. E altceva, trebuie să mergi și să vezi cum e acolo.
Pe mine m-ai convins. Să trecem la alte aspecte legate de preferințele românești. Spune-mi un autor român care îți place.
Îmi plac Neagu Djuvara și Lucian Boia pentru că tot timpul am fost interesat de istorie și pentru că au puterea și deschiderea să trateze și subiecte controversate și să ne scoată din bula noastră, creată de propaganda comunistă.
Filmele românești îți plac?
Îmi plac filmele românești, mai ales cele din noul val. Ultimele două pe care le-am văzut au fost Sieranevada și Câini. Sieranevada nu pot spune că mi-a plăcut, poate pentru că nu aducea nimic nou pentru mine, știam tot ce vedeam acolo, m-am plictisit. La Câini m-am bucurat că a venit cu un aer proaspăt de film western hollywoodian și a reușit să facă asta destul de bine. Nu e un film ușor, dar e digerabil. Arată bine, se aude bine, e bine jucat.
Ce mâncare românească îți place?
Salata de vinete. De chestia asta nu mă pot sătura niciodată. În general sunt dispus să încerc lucruri noi și să experimentez, am ieșit de mult din zona de cârnați, ciorbe – sunt bune și ți se poate face dor de ele, dar nu sunt pe lista mea.
Ți-ai dorit sau îți dorești să pleci din România?
Da, în vacanță.
M-am gândit la asta, am avut o experiență în timpul facultății, când am plecat doi ani la rând în SUA cu work and travel, dar nu pot să spun că mi-a plăcut. Îmi place aici chiar dacă sunt multe lucruri pe care nu le agreez, începând de la oamenii încruntați de pe stradă și până la lucrurile superficial făcute.
Dacă te-ai afla acum la o conferință și ar trebui să dai un sfat în fața unui public de călători români, ce le-ai spune?
Să nu se mai îmbrace în trening! Și să respecte mai mult locul pe care îl vizitează, pentru că, dacă vor face asta, vor primi și ei la schimb respect.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
